ADMINISTRAȚIE la MIȘTO. Demersurile Primăriei Onești, rezultat sigur: sistarea apei

Primarul Neghină închide robinetul în Oneşti, având de suferit locuitorii și agenţii economici dependenţi de apa furnizată de Apă Canal. Edilul a obţinut

în instanţă o ordonanţă preşedenţială prin care Apă Canal ar fi obligată să alimenteze cu apă Primăria şi instituţiile aflate în subordine. Blocajul financiar iminent în care poate intra furnizorul local va duce la neplata facturilor către Compania Regională de Apă Bacău, societate care va sista livrarea apei pentru întregul oraş.

O astfel de ordonanţă preşedenţială a obţinut şi RAFO. Află de ce procesul de dizolvare prin care trece RAFO afectează preţul apei în Oneşti.

În ultima şedinţă a Consiliului Local din Oneşti, administraţia locală, nerealizând pericolul, anunţa cu „bucurie”că a obţinut în instanţă ordonanţa preşedenţială prin care Apă Canal ar fi obligată să nu sisteze alimentarea cu apă a Primăriei şi a instituţiilor aflate în subordine.

Robert Chiriac, şeful Direcţiei juridice: „Vreau să vă anunţ cu bucurie faptul că procesul cu Apă Canal şi obţinerea ordonanţei preşedinţiale privind obligaţia la furnizarea apei în continuare a fost câştigat. O să apară şi hotărârea judecătorească, ştim doar soluţia. S-a admis ordonanţa preşedenţială, iar societatea a fost obligată să furnizeze în regim de continuitate. Aceasta este o măsură provizorie, până se judecă celălalt process, cu privire la care este preţul corect de furnizare a apei în municipiul Oneşti.”

Demersul iniţiat de administraţia Neghină nu a luat în calcul şi efectele negative asupra oneştenilor. Aceştia din urmă, ca soluţie de avarie, ar putea să repună în funcţiune pompele din faţa blocurilor ori să se spele cu apa de la fântânile arteziene de prin oraş pentru că, nu-i aşa, e mai ieftină şi o plăteşte Primăria. Din cauza refuzului la plată manifestat de Primărie, la preţul facturat de Apă Canal, operatorul se va regăsi în imposibilitatea efectuării plăţilor, iar furnizorul, respectiv CRAB, va opri apa în tot Oneştiul, nu doar pentru Primărie şi instituţiile din subordine. Prin poziţia pe care a adoptat-o, edilul pune în pericol activitatea mai multor agenţi economici din Oneşti, care sunt dependenţi de apă în fluxul productiv. Acesta riscă să pună pe chituci şi ultimele fabrici care au mai supravieţuit.

Corneliu Fântână, administrator unic Apă Canal: „Primăria Oneşti se ascunde după o ordonanţă preşedenţială pentru a nu plăti consumul de apă. E bine că din 848 agenţi economici doar doi au refuzat să plătească preţul majorat, din 100 de Asociaţii de proprietari 70 au înţeles justificarea pe care am oferit-o cu privire la preţul apei, dar primarul Neghină nu a înţeles. El nu vrea să plătească. Din cauza lui se va bloca circuitul financiar, iar CRAB va fi nevoită să sisteze furnizarea apei potabile în Oneşti. Cu ordonanţă preşedenţială sau nu, primarul trebuie să recunoască nivelul tarifar stabilit nu de Apă Canal, ci de Compania Regională de Apă Bacău. Dacă eu nu primesc bani, nu pot să mai plătesc, iar dacă furnizorul, respectiv Compania de Apă, nu-şi primeşte banii, trebuie să oprească apa.”

Dizolvarea RAFO, UTON, influenţe negative în preţul apei

Odată cu închiderea fiecarei unităţi de producţie, fiecărui magazin sau chioşc, preţul apei trebuie recalculat în funcţie de consum şi de costurile livrării. Prin urmare, faptul că RAFO şi UTON şi-au anunţat dizolvarea nu sunt deloc veşti bune, mai întâi ultimii angajaţi rămaşi, apoi pentru faptul că impactul asupra preţului apei va fi negativ.

„RAFO ne-a anunţat că intră în dizolvare. Drept urmare, şi-au redus drastic consumul de apă. De unde acopăr cei 30.000 lei, factura de la RAFO? Îi împarţi pe ceilalţi consumatori care mai sunt în sistem. De aceea preţurile diferă de la un oraş la altul. Dacă vinzi puţin, ai un preţ mare. Dacă vinzi mult, poţi face un preţ mai mic. Costurile sunt aceleaşi şi la vânzări mari şi la vânzări mici, doar veniturile fluctuează. Problema e puterea de cumpărare a oneştenilor. În oraş s-au făcut şi se mai fac trotuare, se pun borduri. Dar unde duc trotuarele astea? Pentru că nu duc la locuri de muncă. Ar trebui să ne ducă la serviciu. Eu repet, problema nu e preţul apei, pentru că cu 6,6 lei, cât costă un litru de motorină, cumperi 1.000 litri de apă,“ subliniază Corneliu Fântână. 

Conducerea RAFO şi-a asigurat permanenţa alimentării cu apă prin obţinerea ordonanţei preşedenţiale care ar obliga operatorul local la livrarea apei în regim permanent. Însă administratorul Apă Canal consideră că nu este corectă utilizarea unei astfel de ordonanţe, chiar păguboasă din punct de vedere financiar. „RAFO a obţinut ordonanţă preşedenţială pentru a nu le sista apa pe perioada cât mai funcţionează. Banii urmează să-i recuperez la masa credală, peste câţiva ani, dar nu-ţi dă nimeni la masa credală nimica. Am experienţă de 10 ani. La UTON sunt prins cu 75.000 lei, la CAROM cu 70.000 lei. În contabilitatea mea, banii ăia sunt la capitolul venituri, deşi eu nu ştiu dacă-i mai văd vreodată sau în cel mai fericit caz peste câţiva ani. Nu mi se pare corect ca ordonanţele să fie folosite în felul ăsta.”

Administratorul operatorului oneştean apreciază că o schimbare legislativă ar fi necesară pentru a evita escaladarea tarifelor pentru populaţie la utilităţi, prin includerea pierderilor înregistrate din cauza nerecuperării debitelor de la agenţi economici sau instituţii.

„Asta e valabilă în toată România. În toate oraşele firmele dau faliment. În mod normal, societăţile de apă şi de salubritate nu ar trebui să participe la recuperarea banilor la masa credală sau în caz de faliment. Eu acum pierd 75.000 lei, mâine alţi 70.000 lei, pentru că unele firme au intrat în faliment şi legea îi ajută. Eu ce fac fără banii ăia? Apă Canal a plătit către CRAB apa consumată de UTON, CAROM, RAFO, dar nu ştiu când şi dacă îmi mai recuperez banii. Până atunci, sistemul meu de plăţi este dat peste cap şi te mai trezeşti cu unii care nu-şi recunosc preţul, nu-ţi plătesc, şi ajungi în situaţia de a acumula datorii. Oricum, banii ăia sunt acoperiţi de toţi cei din România, tot populaţia plăteşte falimentele firmelor, pentru că operatorul nu are de ales decât să introducă în preţ pierderile sale tehnologice sau financiare. Legislaţia în România permite astfel de situaţii. Cred că ea ar trebui modificată. Nu se poate ca ANRSC să încarce preţul apei cu toţi banii nerecuperaţi din falimentele firmelor de prin ţară.”