Bacau Info
Cam asta-i perioada. La sfârşitul lui octombrie, cei care
au de luat un ajutor fie de la centru, fie de la Consiliul Local umblă să-şi depună solicitările. Cei care se-ncălzesc în sistem centralizat trebuie să o facă la CET şi-s şapte puncte în tot Bacăul unde o pot face: la Primărie, la Primăria 2, la Poliţia Locală, la fostul Punct Termic nr. 61 de pe str. Aprodu Purice, lângă Grădiniţa Crai Nou, la fostul Punct Termic 33 de pe Henri Coandă de lângă Paşapoarte şi la fostul Punct Termic 42 din spatele magazinului Luceafărul. E pe bază de hârţogăraie cât cuprinde, cozi, oboseală, la care se adaugă lipsa de răbdare a unor funcţionari şi oftica celor necăjiţi.
Pe strada Trandafirilor, nici urmă de flori. Pereţi mâzgâliţi, la greu. Drumul spre Punctul Termic 42 (PT 42) e ca după blocuri – cenuşiu şi înfundat. După colţu’ lu’ WOTS! – care împreună cu frunzele îngălbenește puţin tabloul – stau oameni la coadă. Nu sunt exagerat de mulţi, dar se mişcă greu.
„Dacă scrieţi acolo condiţii europene made in Stavarache – săru’mâna, dacă scrieţi altceva – pa” se aude o voce de bărbat odată cu ticăitul apatului foto.
Oamenii, majoritatea, sunt 50 – 60+ şi aşteaptă să depună cererile pentru ajutoarele pentru încălzirea locuinţelor în sistem centralizat ori pentru ei, ori pentru părinţii lor.
Documentaţiile sunt stufoase. Numai formularul are 13 pagini, suficiente cât să-ncapă toate informaţiile posibile cu privire la câţi bani intră în casa omului pentru a reieşi dacă cineva merită sau nu efortul. Pe lângă formular, tona de acte:
Sursa: Primăria Bacău
– copii după actele de identitate ale titularului și membrilor familiei, după caz, așa cum sunt menționate acestea în cerere și declarație (carte / buletin de identitate, certificat de naștere, pașaport etc.);
– certificat căsătorie sau sentință civilă de divorț (atunci când în cerere și declarație lipsește un părinte al
minorului / minorilor);
– acte doveditoare pentru veniturile realizate de către titular și membrii familiei, după caz, așa cum sunt acestea menționate în cerere și declarație (adeverință angajator, mandat poștal, extras de cont, decizie, contract de muncă, hotărâre judecătorească, adeverință eliberată de orice altă instituție competentă);
– adeverință de la asociația de proprietari (unde este cazul) prin care se atestă numărul de persoane ce locuiesc la adresa unde se solicită ajutorul pentru încălzire;
– procură notarială prin care solicitantul ajutorului pentru încălzire este legal împuternicit să solicite ajutorul la adresa unde aceasta domiciliază (atunci când solicitantul este altă persoană decât proprietarul sau titularul contractului de închiriere al locuinței);
– cópie după actul de proprietate (autentificat) sau închiriere (înregistrat la Administrația Financiară) al
locuinței;
– certificat de atestare fiscală emis de Direcția Impozite și Taxe Locale pentru fiecare membru major al familiei (str. Mărășești, nr. 6, în curtea Oficiului Poștal nr. 1);
– o factură utilități în funcție de natura ajutorului de căldură solicitat (CET, E-ON – gaz sau energie electrică).
PT 42 e cumva capăt de drum. Doamnele de acolo sunt chiar amabile, spun oamenii de la rând, după ce-au trecut prin Primărie.
„La Primărie să mergeţi să filmaţi, la Secţia financiară”, „Pe lateral, în spatele Poştei, la Ghişeul 22 la Eliberări certificate fiscale” se aud vocile oamenilor pe rând.
„Am stat ieri… am stat două zile…Am stat şi anul trecut tot la fel” – vorbesc oamenii de certificatele fiscale.
„Am stat lunea trecută la coadă, am ajuns acolo, bine-mersi şi mi-au spus: nu, doamnă, nu trebuiesc (certificatele fiscale pentru ajutoarele de încălzire – n.red.), nu ştiţi să citiţi? – deci vorbesc şi urât – i-am zis cred că ştiu să citesc mai bine decât tine, ai putea să-mi spui că ai pus afişul acuma cât noi deja stăteam” povesteşte Rodica Cornea, care umblă pentru ajutoare pentru mama ei, o femeie de de 84 ani. „Am fost la Primăria 2, la Piaţă, am luat formularele, după două zile: nu, pentru CET trebuie adeverinţa aia. Du-te iar, iar stai la coadă, când ajung acolo îmi spun că trebuie să vină mama – eu am o mamă de 84 ani, bătrână, bolnavă, abia o târâi eu să facă doi paşi pe afară, nu pot să o aduc, este bolnavă. Le-am arătat cu acte să sunt fiica ei şi măcar cererea de emitere a actului să mi-o ia în considerare că pentru eliberare aş fi dus-o pe mama cu un taxi ceva. De la ghişeu am primit un dacă nu vă convine, plătiţi-vă toată întreţinerea” – a continuat Rodica.
„Ieri m-o terminat coada aceea, dacă nu era o bancă acolo…” – spune şi Elena Cruteanu o femeie de 79 de ani, care-şi duce bătrâneţile cu 350 lei, pe care jumătate îi dă pe medicamente.
Adelina Tomozei a făcut şi ea coada la Primărie: „noroc că era o persoană acolo care mai spunea câte o glumă, mai trecea vremea, dar …bătaie de joc… funcţionarii te iau în râs şi aici iar trebuie să stăm după ce am stat acolo”.
La PT 42, ultima coadă
„Ieri efectiv n-am văzut şi am luat cuponul mamei din luna a 6-a, nu din luna a 9-a şi am greşit, uitaţi, am dosarul verificat, nu vă mint, am dosarul gata verificat, capsat, mai trebuia cuponul de pensie bun, deci pentru o hârtiuţă stau iar, dar nu-mi pot permite să mă bag în faţă, mai fac coada încă o dată” spune fair-play Rodica Cornea, chiar dacă de la ghişee e directivă: cine a mai fost, poate intra în faţă. „E vorba de ruşine, chiar dacă…. uitaţi ce-i acolo… şi-acum din bun-simţ şi din respect pentru vârstele oamenilor mai stau odată la coadă. Am stat ieri, mai stau. Oamenii sunt în vârstă, pot să explic la fiecare din coadă? Prefer să mai stau” – spune Rodica.
„Uitaţi, de când sunt aici n-am făcut un pas” a subliniat Ilarion Căsăneanu – „64 ani, bolnav de inimă”.
„(…) ei trebuie să verifice şi este o singură domnişoară acolo şi doamna care încasează, când nu are de încasat verifică şi ea. Nu, ele sunt foarte disponibile. Încă am văzut ieri lucru neaşteptat, am văzut cum completau formularele persoanelor care nu le completaseră bine” a vorbit Rodica Cornea care ştia ce şi cum de cu o zi înainte.
Dintre toţi oamenii din faţa PT 42, „din spatele magazinului Lucefărul”, Rodica Cornea era cea mai dispusă să stea de vorbă. O femeie de 62 de ani, ieşită la pensie „pentru limită de vârstă”. După ce a fost contabilă 30 de ani, are acum o pensie de 590 lei:„am avut şi contract cu Casa de Pensii, lucram la negru că aşa o fost situaţia aici şi m-am dus şi plăteam în fiecare lună contributele, 5 ani de zile m-am dus. Ştiţi ce mi-au spus? că am contribuit numai pentru vechime, nu şi pentru calculul final, mi-au spus că dacă aş fi plătit mai mult ar fi contat, dar nu mi-a zis nimeni de posibilitatea asta” povesteşte femeia, pe care o mai ţine în ţară mama ei bolnavă.
„Îmi este scârbă de cei care stau la Guvern. Asta-i pensie, după 29 de ani? Am făcut muncă psihică, am lucrat cu capul, calculatoarele au venit mult mai târziu… Am cerut recalculare, tot acolo am ieşit. Am o colegă la Braşov cu acelaşi serviciu, cu aceeaşi vechime şi are peste 700 lei pensie. De ce diferă de la judeţ la judeţ? (…) Câteodată… dacă nu aş avea-o pe mama bolnavă, aş vinde casa şi aş pleca. Avem mult mai multe drepturi acolo (în străinătate, unde a mai lucrat – n.red.). Aşa cum sunt priviţi românii… dar dacă îţi vezi de treabă şi munceşti ai mai multe drepturi de o sută de ori … am avut nevoie de îngrijiri medicale şi m-au tratat ca pe o prinţesă şi eram badantă, servitoare, spălam o babă şi un moşneag – scuzaţi expresia – din cap până în picioare. Ăsta era serviciu şi nu aveam nici contract de asigurare şi tot aşa am fost tratată… aici dacă ai buzunarele pline e bine, dacă nu, nu!” – şi-a spus Rodica oful.