Bacau Info

Lucrările de împrejmuire a Bisericii „Sf. Nicolae” au generat reacţii contrare, indignări şi dispute în

presa locală, prima sesizare făcând-o Ferma Politică. Parohia bisericii este învinuită de înălţarea unui gard pe spaţiul verde, de alterare a esteticii complexului arhitectural, de ridicarea unui „zid” între biserică şi credincioşi. De cealaltă parte, preotul paroh Constantin Busuioc îi asigură pe cei care şi-au exprimat îngrijorarea că nu se va schimba destinaţia terenului, rămâne spaţiu verde, se va amenaja un parculeţ, va fi pus mai bine în valoare complexul de monumente istorice. „Deşi se va ridica un gard, aşa cum prevede proiectul, accesul va fi liber, nu se va percepe nici un fel de taxă!”   

Catedrala „Sf. Nicolae” a trecut în ultima perioadă printr-un amplu proces de restaurare, atât clădirea bisericii, cât şi anexele şi situl arheologic. Proiectul restaurării a fost susţinut financiar de Consiliul Local Bacău. „Este vorba de un proiect mai mare cu finanţare pe Legea 350, depus prin 2009 – 2010 de Parohia Sf. Nicolae, atunci când s-a schimbat şi cupola. Proiectul este ceva mai amplu şi presupune mai multe lucrări,” declară Iulian Stoican, viceprimarul delegat al Municipiului Bacău.

În autorizaţia de construcţie, eliberată pe 18.06.2014 de Primărie, sunt prevăzute mai multe lucrări: amenajare lumânărar, realizare împrejmuire, înlocuire învelitoare şi finisaje exterioare biserică. Fondurile alocate de Primăria Municipiului Bacău prin votul Consiliului Local sunt în valoare de 180.000 lei.

Conducerea Bisericii „ Sf. Nicolae” este acuzată de faptul că îngrădeşte un spaţiu verde, cel aflat în imediata apropiere a sitului arheologic, în suprafaţă totală de 3.843 m.p.. Din această suprafaţă. 3.728 m.p. sunt proprietatea Parohiei, iar 115 m.p. în acte, 101 m.p.măsuraţi în teren, au fost daţi în folosinţă gratuită bisericii prin votul consilierilor locali pe durata existenţei spaţiului verde. Situaţia se complică în condiţiile în care gardul este construit pe suprafaţa de teren cedată în folosinţă gratuită din domeniul public de Primăria Bacău. Iar o parte a gardului se află în această situație. Condiţia esenţială precizată în Hotărârea de Consiliul Local nr. 273/23.11.2012. pentru care a fost dat în folosinţă gratuită terenul de 115 m.p., este cea legată de păstrarea destinaţiei, cea de spaţiu verde. Odată eliberată o autorizaţie de construcţie pentru executarea unor lucrări de construcţie, încadrarea suprafeţei respective este schimbată. Ultima autorizaţie de construcţie, din cele trei eliberate până în iunie 2014, poartă semnăturile arhitectului şef Vasile Alexandru Geliman, secretarului Primărei Bacău Ovidiu Popovici şi viceprimarului delegat Iulian Stoican.

„Gardul va fi ridicat, sperăm noi, anul acesta, dar cu posibilitate de vizitare. Terenul respectiv va păstra aceeaşi destinaţie, va fi amenajat un parc cu băncuţe, cu vegetaţie. Situl arheologic va fi pus în valoare în timpul cel mai scurt. Terenul aparţine bisericii Sfântul Nicolae. Avem aprobările din partea Primăriei şi a Direcţiei Judeţene de Cultură. Vă imaginaţi că în mijlocul Bacăului nu poate face nimeni un astfel de şantier. Acolo s-a făcut inclusiv sarcină de descărcare arheologică. Beneficiarii investiţiei sunt credincioşii, nu poate fi Parohia. Se va împlini un mic părculeţ. Nu se va percepe nici o taxă,” explică preotul Constantin Busuioc, Parohia Ortodoxă ,,Sfântul Nicolae”.

Iulian Stoican, viceprimar delegat: „Nu îi schimbă destinaţia, doar se îngrădeşte spaţiul verde la limita suprafeţelor pe care le-au unit ei. Gardul este ridicat la limita dintre terenul bisericii şi proprietatea domeniului public. Destinaţia terenului împrejmuit de gard rămâne cea de spaţiu verde. Probabil, pentru protecţia bisericii, care este monument de patrimoniu, a sitului arheologic, s-a luat decizia de a împrejmui terenul respectiv. Nici un gard nu îi opreşte pe oamenii care comit gesturi de genul acesta (n.r. furturi, distrugeri). Dacă stăm să ne uităm, vedem că toate bisericile au garduri şi au bine delimitată suprafaţa lor de incintă. Nu cred că este ceva nou pentru o biserică să-şi împrejmuiască terenul pe care-l are.”

Într-adevăr, nu este o noutate faptul că Biserica simte nevoia să-şi delimiteze proprietăţile materiale. Este răspunsul dat comunităţii care a contribuit de-a lungul vremurilor la ridicarea bisericilor. Nici istoria Bisericii Sfântul Nicolae nu este diferită. De fapt, chiar preotul Ioan Mareş, cel care a slujit la Catedrala Sfântul Nicolae, amintea în lucrarea sa[1] contribuţia comunităţii băcăuane la înălţarea lăcaşului de cult.

Dacă despre protoiereul Enache Petrovici se păstrează amănuntul că „au dus pe schelă, în poala antereului, cele dintâi cărămizi”, dacă Pavel Cristea, în testamentul său, zicea că la zidirea acestei biserici, „de la cea dintâi piatră de temelie”, împreună cu soţia sa Ana şi cu protoiereul Enache Petrovici au contribuit, nu se poate trece sub tăcere contribuţia celor mulţi – ştiuţi şi neştiuţi – ,,miluitori”, ca şi a celor care au bătut la uşile atîtor oameni solicitîndu-le bunăvoinţa. Biserica ,,Sfîntul Nicolae” apare ca o ctitorie „colectivă” şi „mulţi negustori au ajutat cu ce au putut la facerea ei”[2].

Locul pe care astăzi este ridicată Catedrala „Sf. Nicolae”, construită între anii 1839 – 1848, data la care maistrul Pavel Romanovici a turnat clopotul bisericii, are rădăcini adânci în istoria Bacăului. Conform datelor istorice, actuala biserică ar fi ultima construcţie dintr-un şir lung de ctitorii pe aproximativ acelaşi loc. Există o serie de elemente care favorizează înaintarea teoriei conform căreia la sfârşitul secolului al XIV – lea acolo ar fi existat o bisericuţă construită din lemn. Extrem de relevante sunt cercetările arheologice efectuate între anii 1966 – 1971, care au scos la suprafaţă existenţa acestei biserici, mai vechi decât datarea cimitirului.[3] 

Cea de-a doua biserică construită pe acelaşi loc aparţine sfârşitului de secol XV – începutului de secol XVI. Preotul Ioan Mareş subliniază posibilitatea ca negustori braşoveni sau şcheeni să fi contribuit la ridicarea acestui lăcaş de cult.

Dacă biserica sau bisericile anterioare vor fi avut tot hramul „Sfîntul Nicolae”, cei care veneau din Şcheii Braşovului se simţeau mai ataşaţi de această biserică, pe care dacă nu au construit-o din temelie, au ctitorit-o treptat, au împodobit-o, au reînnoit-o la vremea când nevoia o cerea. Am putea spune că ctitorii bisericii, de la începutul secolului al XVI – lea, fac parte dintr-o asociaţie de breaslă – negustori şcheeni sau braşoveni. Cei din Şcheii Braşovului – în general negustori – care s-au fixat în Bacău în „uliţa Scheia”, cu o bună stare materială, la început cu nostalgia Sfîntului Nicolae din Şcheii Braşovului, s-au ataşat mai apoi cu toată fiinţa lor de Sfîntul Nicolae din Bacău[4].

Se pare că biserica negustorilor braşoveni ajunsese la sfârşitul secolului al XVIII – lea într-o stare avansată de degradare, şi, din ea, s-a amenajat „biserica cea mică”, care se desfiinţează după ridicarea actualei catedrale.

Vom reveni asupra subiectului.

[1] Preot Ioan Mareş, ,,Biserica Sfîntul Nicolae din Municipiul Bacău”, editată de Episcopia Romanului şi a Huşilor, 1983.

[2] Ibidem, p. 84.

[3] Ibidem, p. 46.

[4] Ibidem, p. 59.