Sunt ani de când persoanele cu handicap şi însoţitorii acestora

trag mâţa de coadă. Anual, de prin iunie-iulie, autorităţile locale rămân fără bani pentru plata indemnizaţiilor şi salariilor. Văzute de aproape, dramele acestor oameni bătuţi de soartă sunt sfâşietoare. Sunt copii cu diagnostice care umplu foi A4, care nu pot să-şi ţină capul pe umeri, care nu sunt capabili să ducă linguriţa la gură, să meargă la toaletă, care au nevoie de părinţii lor – angajaţi la stat ca însoţitori – 24 din 24 ore. Sunt oameni mari imobilizaţi, incapabili să muncească pentru o farfurie de mâncare, pentru care indemnizaţia aia e totul, iar în aceste condiţii oamenii de la putere speculează. Celor din politică nu le dă mâna să acopere integral necesarul pentru nevoiași de la bugetul de stat, pentru a le asigura măcar subminimul de confort, oamenii de la putere deschid punga cum le convine, niciodată însă de tot.

După nenumărate scandaluri cauzate de neplata la timp a indemnizaţiilor persoanelor cu handicap şi a salariilor însoţitorilor acestora, Avocatul Poporului semnala Parlamentului în 2011 că deficienţele privind plăţile sunt „generate de reglementarea defectuoasă a art. 94 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, precum şi a legilor bugetului de stat, legi care nu specificau în mod clar procentul asigurării finanţării acestor drepturi salariale de la bugetul de stat, respectiv din bugetul local” – conform Raportului special privind plata drepturilor salariale ale asistenţilor personali, prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. În 2013, într-un raport similar, constatările au fost cam aceleaşi asta deşi în 2011 instituţia atenţionase Parlamentul cu privire la cauza disfuncţionalităţilor care-i lasă pe bolnavi şi pe asistenţii acestora fără hrană.

Aşa s-a făcut că, până în 2013, statul a prevăzut în buget sume insuficiente pentru plata acestor drepturi, iar autorităţile locale, în special cele din mediul rural, cele mai multe sărace, nu au avut de unde să scoată bani pentru cei mai bătuţi de soartă, aşteptând rectificări de la centru.

În 2013, prin Ordonanţa 103, cei de la centru s-au spălat pe mâini, obligând  autorităţile locale să asigure cel puţin 25% din necesarul plăţilor pentru indemnizaţii şi salarii, iar în 2014, în septembrie, în comunele judeţului Bacău sărmanii bolnavi aşteptau bani de câteva luni.

În 2014, la ceas de campanie electorală, prin Ordonanţa 58, Guvernul găseşte o rezolvare. Dar, ca la noi, nu totală, ci în proporție de 90%.

Sursa: Ordonanţa 58/2014  Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 711 din 29 septembrie 2014 

Art. IX Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică dupa cum urmează:  1. La articolul 14, literele e) si k) se abroga.  2. Articolul 20 va avea următorul cuprins:  “Art. 20

(1) Finanţarea sistemului de protecţie a copilului şi a centrelor de asistenta socială a persoanelor cu handicap se asigură de la bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, în proporţie de cel puţin 90% din necesarul stabilit anual de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, la elaborarea bugetului de stat, în baza standardelor de cost calculate pentru beneficiari/tipuri de servicii sociale, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale. 


(2) Finanţarea drepturilor asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav sau indemnizaţiilor lunare ale persoanelor cu handicap grav, acordate în baza prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se asigură de la bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugată, în proporţie de cel puţin 90% din necesarul de fonduri stabilit anual la elaborarea bugetului de stat, în baza numarului de beneficiari comunicat de unităţile administrativ-teritorile. 


(3) Pentru finanţarea integrală a cheltuielilor prevăzute la alin. (1) si (2), autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să aloce sume, în completare, din bugetele locale ale acestora. 


(4) Prevederile alin. (1) si (2) se aplică începând cu drepturile lunii octombrie 2014.