Care sunt diferentele intre cosurile de fum
Ca toate aparatele cu ardere, chiar si un semineu, un termosemineu sau o soba trebuie sa evacueze fumurile produse de arderea in sine, care contin (speram ca in cantitati minime) gaze poluante precum dioxid de carbon si monoxid de carbon, zgura, precum si la semineele deschise, praful fin produs de lemn. Cantitatea depinde de multi factori, precum umiditatea lemnului, cantitatea de aer de ardere, temperatura fumului, izolatia cosului de fum, materialul din care este constituit, inaltimea sa, forma si dimensiunea potrivita a sectiunii. Exista multe detalii care pot scapa foarte usor proprietarilor care au decis sa investeasca intr-un nou cos de fum, deoarece piata ofera multe produse, precum cos de fum ceramic sau din otel, insa sfatul expertilor este ca un cos de fum trebuie realizat din materiale cat mai putin inflamabile! Magazinul maxstil-cosuridefum.ro ofera cosuri de fum din otel zincat, la preturi foarte atractive!
Aproape toate procesele de ardere dau nastere, de fapt, la formarea unei particule carbonice, un produs secundar „nedorit”. Mai detaliat, este un aglomerat de particule carbonice (de la 80% la aproximativ 96% carbon in etapa finala, cu procente diferite in functie de tipul de ardere). Acestea sunt produse in timpul arderii atunci cand cantitatea de oxigen este insuficienta pentru a arde complet combustibilii in CO2 si apa (combustie „bogata”) sau cand temperatura flacarii este scazuta.
Intregul proces de formare este influentat nu numai de tipul de flacara si debit, ci si de parametrii de functionare, printre care tipul de combustibil, presiunea si temperatura sunt foarte importante. In special daca acest reziduu solid nu este ulterior ars, poate obstructiona conductele de evacuare ale camerelor de ardere, depunandu-se pe peretii mai putin fierbinti. Mai mult, acest reziduu poate contine compusi corozivi periculosi pentru suprafete, se poate depune pe peretii cosului de fum si formeaza depuneri care sunt intotdeauna daunatoare. De altfel, aceste depuneri in primul rand reduc progresiv sectiunea cosului si deci ii inrautatesc randamentul si tind sa se acumuleze in colturile unei sectiuni patrate sau dreptunghiulare (care si din acest motiv sunt mai putin potrivite decat cele cu sectiune circulara).
Odata cu umiditatea prezenta in fum sau chiar condens in interior, daca butoiul nu este bine izolat din exterior, acestea pot forma compusi acizi sulfurati foarte corozivi, iar fiind formati din materiale nearse, in conditii adecvate se pot autoaprinde cu consecinte foarte mari.
Cele mai moderne aparate, precum cele mai noi modele de termoseminee sau sobe pe lemne si peleti, care au sisteme mai avansate precum arderea dubla si eficienta termica ridicata, sunt capabile sa minimizeze emisiile poluante si mai ales deseurile: dar ramane de extrema importanta creeaza un cos standard si profesionist si, odata construit, curatati-l in fiecare an.
Exista cateva reguli pe care ar trebui sa le urmati in orice caz:
-este necesar un singur cos de fum pentru fiecare aparat;
-inaltimea si sectiunea trebuie calculate corect;
-tendinta trebuie sa fie cat mai verticala, curbele reduse la minimum (si cu un unghi nu mai mare de 45 de grade), si niciodata orizontala;
-evitati schimbarile de sectiune care creeaza turbulente;
-preferati sectiunea rotunda; daca sunt patrate sau dreptunghiulare, colturile trebuie sa fie rotunjite, iar raportul dintre laturi sa fie 4: 3;
-peretii interiori trebuie sa fie netezi si impermeabili, pentru a facilita curgerea fumului si a preveni formarea condensului si a materialelor rezistente la coroziune;
-trebuie sa reziste la temperaturi de pana la 400 de grade, cele ale fumurilor care se produc la viteza maxima de ardere a lemnului;
-trebuie sa reziste la solicitari mecanice si socuri termice;
-trebuie izolat convenabil, pentru a nu raci fumul si, prin urmare, a provoca dificultati de curent.
Aceleasi reguli sunt valabile si pentru legatura dintre aparat si cosul de fum, care trebuie sa fie cat mai scurt posibil (daca depaseste trei metri trebuie si izolat).
Este bine de retinut ca conducta trebuie sa fie conectata la un cos de fum cu o sectiune interioara cel putin dubla fata de cea a conductei si ca varful trebuie sa fie cu cel putin 1 metru mai inalt decat coama acoperisului si a oricarei cladiri sau portiuni din acesta situate la mai putin de 10 metri.
Cosurile pot fi din conglomerat de ciment, inox, fonta, fibrociment, elemente prefabricate cu pereti dubli din teracota sau beton. Combinatia de conglomerat de ciment, izolator si refractar este o solutie robusta si economica; caramida, cu interior din argila acoperita cu ceramica, este eleganta si practica. Ceramica este foarte rezistenta la coroziune si caldura, pentru a fi introdusa in conglomerate prefabricate de beton sau structuri de caramida sau chiar, datorita grosimii reduse, intr-un cos existent pentru a-l canaliza.
Dar este necesar sa se precizeze ca conductele prefabricate, chiar si cu cavitate, nu sunt suficiente pentru a garanta o izolare suficienta atunci cand conducta traverseaza zone neincalzite sau la nivelul putului de fum. In aceste cazuri, este necesar sa se asigure o izolatie suplimentara. Pentru un tiraj perfect al cosului de fum sau sobei, se recomanda utilizarea unor cosuri izolate refractare, cu sectiune circulara pentru a facilita iesirea corecta a fumului.
Materialele de evitat pentru constructia cosului sunt: otel zincat, fibrociment (interzis de lege in cazul in care contine azbest) si tevi ondulate la interior.
Utilizarea cosurilor de fum din otel inoxidabil cu coeficient de rugozitate foarte scazut si izolatie adecvata permite optimizarea arderii si reducerea atat a consumului, cat si a emisiilor poluante. Realizate cu materiale pretioase si tehnici avansate de constructie, ele reprezinta o solutie adecvata si se remarca prin simplitatea extrema a instalarii, adaptabilitatea la orice necesitate arhitecturala si un confort economic concret.
