Dosarele RAFO

Motto: „Hrebenciuc: Acuma-i talmeş balmeş, nu se compară,

nu, aşa… Şi prieten foarte bun cu el, nu vă spun că aveam şi anumite deal-uri, foarte.. eu tot timpul le făceam, când eram în opoziţie, şi aveam o singură pretenţie, când vin la putere, deal-ul, care-l duc din opoziţie să continue, în rest nu mă interesează nimic şi nimeni, aşa. Normal cu Adrian, fiind prieten i-am spus. În 2002 îmi taie deal-ul şi dă credit altui coleg de-al meu din guvern. El a crezut că sunt foarte supărat, şi am avut o discuţie cu el în octombrie 2002, şi am zis, mă Adrian, nu sunt supărat deloc, dimpotrivă eu sunt bucuros că mi-ai luat o chestiune de pe creier, pentru că tu ai început să faci presiuni foarte mari, nu ştiu câţi bani vrei să faci tu, tu ştii, eu nu ştiu, dar eu, dacă aş fi în locul tău, uite cum aş face: mi-aş lua un partener doi, oameni de afaceri mari şi foarte serioşi, cu care aş face nişte deal-uri, iar cu restu’ sunt cel mai curat om din lume, pentru că sunt prim ministrul acestei ţări.” Sursa: Mediafax 

Majorări de salarii, beneficii uriașe pentru angajați, raportat la condițiile economice, dar și angajați recunoscători că nu-i întreabă nimeni de productivitate și profit, gata să fie aduși cu miile, ca turmele, la mitingurile PSD din Bacău. Mai țineți minte avalanșa de lucrători pe platforma din Onești care asedia Bacăul atunci când era nevoie, „din convingere”, până în 2004, să le fie bine electoral lui Ion Iliescu și lui Adrian Năstase?

Mai țineți minte cum vorbea Dragoș Benea despre platforma din Onești, „motorul economic al județului” sau ceva asemănător? Ca și cum acolo s-ar fi întâlnit managementul nemțesc cu angajații chinezi.

Rechizitoriul Alinei Bica din dosarul CAROM, în urma căruia s-au dat, în primă instanță, condamnări de zeci de ani de închisoare cu executare, spune cum se făceau „afacerile” și „producția” pe Valea Trotușului.

„Datoriile către stat urmau a fi șterse și chiar dacă se acumulau în continuare datorii la bugetul de stat, urmare a neplății taxelor și impozitelor, aceste contracte trebuiau păstrate, supraviețuirea societății realizându-se din banii luați de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, deoarece datoria SC VGB IMPEX SRL Bucureși era aproximativ egală cu datoria SC CAROM SA Onești către bugetul de stat”. Asta spune Gheorghe Iofcea, fost director comercial al CAROM, care citează din Marin Badea, numit de APAPS, adică de stat, administrator special la CAROM.

La vremea citatului, datoriile aflate în discuție erau de 1.434.911.670.083 lei, ca să fie mai simplu aproximativ 350 milioane euro. La momentul rechizitoriului, în 2006, ele ajunseseră la 8.230.889.508.630 lei, adică 1,6 miliarde euro aproximativ.    

Acum, Tender e condamnat în primă instanță la 11 ani cu executare, același Tender a denunțat-o pe Bica pentru că i-ar fi cerut șpagă, iar în instanță s-a vorbit despre doi parlamentari PSD, care ar fi amenințat-o cu moartea pe Bica într-un hotel la mare, în legătură cu dosarele RAFO – CAROM, în prezența patronului hotelului (o fi băcăuanul care a avut un hotel de 5 stele în Mamaia? Condamnat și el la închisoare cu executare, după un rechizitoriu semnat tot de Alina Bica).

Denunțurile și amenințările Tender – Bica le va lămuri instanța, dar Laura Codruța Kövesi are o miză colosală, întrucât cei doi par pioni într-un joc în care tunul adevărat a mers în altă parte și a uns un întreg sistem.

Doar din rechizitoriul CAROM reiese dimensiunea unui furt cât o autostradă din bugetul de stat, 35 milioane – 160 milioane euro. Aceștia sunt banii pe care i-a împărțit un sistem.

Administratorul special al CAROM, Marin Badea, numit de APAPS, adică de stat, avea garanția că aceste sume nu vor fi revendicate niciodată de stat! Cine i-o oferea???

Ministru al Finanțelor a fost din 2000 până în 2004 Mihai Tănăsescu, pus sub învinuire în dosarul Microsoft. Șef al APAPS a fost Ovidiu Mușetescu, mort de cancer pulmonar la 54 ani, față de care Laura Codruța Kövesi îi ceruse lui Traian Băsescu declanșarea procedurilor pentru începerea urmării penale cu privire la privatizările ALRO și Alprom. Ministru al Industriilor era Dan Ioan Popescu. Cătălin Voicu era consilier al lui Ion Iliescu pe probleme de siguranță națională, iar în 2004 devenea deputat de Bacău. Hrebenciuc era tot Hrebenciuc.  

Cine, în perioada respectivă, avea această uriașă forță încât să garanteze că datorii către stat de minim 350 milioane 35 milioane, care aveau să ajungă la 1,6 miliarde euro 160 milioane euro, nu vor fi plătite niciodată, datorii ale unei societăți din Onești? Un ministru sau un șef de Autoritate? Posibil, dar prea puțin. Aveau nevoie de spate, de cei care le-au dat postul.

O sumă între 350 milioane 35 milioane și 1,6 miliarde euro 160 milioane euro e suficientă pentru a îmbogăți o regiune, darmite câțiva oameni. Această sumă a ajuns în buzunare. O parte din ea în buzunarele celor de pe platformă, ca să aibă impresia că „treaba merge”. Restul, foarte mult, enorm, în câteva buzunare (dacă sunt adevărate amenințările cu moartea la adresa Alinei Bica, pariem că-s pe listă și cei doi parlamentari PSD? dar, din nou, sunt tot pioni).

De aici începe munca Laurei Codruța Kövesi, a lui Florian Coldea, dacă el răspunde de chestiile astea sau a cui o fi. A Statului Român, să zicem. Să-l identifice și să ni-l arate pe cel care, în perioada 2002 – 2004 (2006?), avea puterea să garanteze că nu e nevoie să se plătească datorii de 35 milioane – 160 milioane euro către bugetul de stat. Adică să ne tragă o țeapă de banii ăștia. Iar asta e țeapa de care vorbește un rechizitoriu public. La cât or ajunge țepele de pe platforma din Onești despre care nu vorbește încă niciun rechizitoriu?

Cam ăsta e adevărul despre Oneștiul care a susținut județul Bacău. E fix invers. Bacăul a muncit, la fel ca restul țării, ca să acopere găurile de miliarde de euro pe care niște golani le făceau bugetului de stat, având drept mijloc platforma industrială din Onești. Ca Oneștiul să trăiască din acest uriaș furt și să ducă voturile unde trebuie, niște proști au muncit și și-au plătit taxele.