ISTORIE: Așezare militară romană în Berești Tazlău

Ctitorii bisericii Sfântul Nicolae din Boşoteni, Bereşti Tazlău, descoperiţi după un secol. Două cutii metalice cu osemintele acestora au fost depuse în cripta construită odată cu biserica de „zid”, în 1902. Descoperirea accidentală, prilejuită de lucrările la aleile bisericii, înzestrează comunitatea satului Boşoteni cu încă o secvenţă istorică importantă, crucială în evoluţia ei spirituală. Consultându-se cu preotul satului, cercetătorii Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” au interpretat scena regăsită în criptă drept o situaţie de cult, prin urmare osemintele nu au fost mutate.

Ritualul de înhumare în cazul descoperirii de la biserica Sfântul Nicolae din Boşoteni sugerează că osemintele din cele două cutii metalice depuse în criptă ar aparţine ctitorilor lăcaşului de cult. Un argument în acest sens este şi faptul că biserica şi cripta datează din aceeaşi perioadă, de unde rezultă intenţia clară de construire a criptei pentru a împlini ritualul de înhumare.

„În timpul reparaţiilor aleilor din jurul bisericii s-a constatat apariţia unei boltiri construite din beton, încastrată în fundaţia acesteia,” ne explică Lăcrămioara Istina, arheolog Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, arătând mai departe că „la adâncimea de -0,20 cm, în dreptul boltirii am descoperit o intrare zidită din cărămidă. Pe parcursul săpăturilor am constatat că era vorba despre două ziduri ce delimitau intrarea în cripta construită sub biserică. Accesul în criptă era blocat de un zid. Din acest zid, în timp, s-au prăbuşit în interiorul criptei două rânduri de cărămizi. Considerăm că această criptă a fost construită în acelaşi timp cu biserica, dar că aceste ziduri sunt ulterioare, probabil construite în momentul depunerii resturilor umane în criptă.”

Biserica actuală din zid a fost construită în 1902, pe locul bisericii vechi din lemn, prin osteneala urmaşilor căminarului Toma Rafailă şi a sătenilor. Pe biserică este menţionată data de 4 mai 1902, probabil ziua sfinţirii lăcaşului de cult. Înainte de a concluziona că osemintele depuse în criptă ar aparţine urmaşilor boierului Toma Rafailă trebuie evidenţiată legătura strânsă între neamul Rafailă şi evoluţia parohiei Boşoteni. Astfel, istoricii relatează faptul că parohia Boşoteni ia fiinţă în 1816. În acelaşi an este ridicată şi prima biserică din sat, de lemn, cu hramul Sfântul Nicolae. În „Marele dicţionar geografic al judeţului Bacău”, George Ioan Lahovari consemnează că satul „are o biserică ortodoxă, clădită … de căminarul Toma Rafailă, deservită de un preot şi un cântăreţ”. Terenul pe care s-a ridicat biserica a aparţinut boierului Rafailă. De altfel, membrii acestei familii boiereşti au stăpânit, alături de răzeşii locului, satul Boşoteni. Biserica a fost reparată în 1884, iar la începutul secolului al XX-lea înlocuită cu o construcţie de zid, în 1902, şi sfinţită în acelaşi an.

„În interiorul criptei au fost descoperite două cutii metalice, confecţionate dintr-o tablă care era puternic degradată de rugină,” dezvăluie Lăcrămioara Istina. ,,Ambele aveau aceleaşi dimensiuni, fiind vorba de două cuburi: 50 x 50 x 50 cm. În interiorul cutiilor au fost depozitate resturi umane, aparţinînd mai multor indivizi. La momentul descoperirii era prezent şi preotul satului, cu care ne-am consultat, şi am considerat ca aceste oseminte să nu fie mişcate din locul în care au fost depuse. De asemenea, am rezidit intrarea în criptă şi am acoperit săpătura noastră.”

Castru roman în Bereşti Tazlău

La marginea drumului străvechi ce lega odată Ardealul de Dobrogea, comunitatea din Boşoteni îşi descoperă pe zi ce trece istoria, zestrea lăsată de strămoşi. Nu cu mult timp în urmă, tot în Boşoteni a fost descoperit un tezaur monetar cu 295 de piese de argint, datând din secolele XVII – XVIII. Istoricii au mai consemnat la 1928 descoperirea, pentru a doua oară la Cetăţuia, deasupra satului Nadişa, vecin cu satul Boşoteni, o oală cu bani de argint, de la împăraţii Titus, Hadrian şi de la alţi împăraţi romani. Existenţa acestor depozite monetare denotă faptul că în arealul cuprins astăzi în limitele administrative ale comunei Bereşti Tazlău au existat două castre romane, în opinia dr. Constantin V. Dimitriu. Aceste construcţii militare fortificate erau, în general, de-a lungul căilor de comunicaţie sau în punctele strategice importante.

Urmărind banii, istoricii au ajuns la concluzia că la Cetăţuia a fost o aşezare militară romană pentru paza graniţei de răsărit a imperiului şi, poate, pentru asigurarea circulaţiei pe drumul vechi roman Alba Iulia, Valea Târnavei, la Odorheiu, apoi pe Valea Trotuşului, străbătând toată Moldova sudică până la Barboşi, lângă Galaţi, legându-se cu şoselele ce străbăteau Sciţia Minor. Numele de Cetăţuia este păstrată în gura oamenilor până astăzi. Orice locuitor din satele Nadişa, Boşoteni, Năsoeşti ştie că în acest loc a fost o cetate veche, aşezată pe un podiş de aproximativ 3 hectare, deasupra dealului Cetăţuia.        

Istoria mare a României se construieşte din istoriile locale, iar istoriile locale se completează precum un puzzle din secvenţe, fragmente ca acestea, uneori descoperite după cercetări sistematice, dar de cele mai multe ori accidental. În tot cazul, locuitorii din Boşoteni se pot lăuda că ocupă aceleaşi pământuri pe care înfloreau odată satele romanilor.

Marius Munteanu