Marian Iancu

Marian Iancu are de executat 12 ani de închisoare, la mai bine de 10 ani după ce a lăsat o gaură imensă în

RAFO şi în statul român. Curtea de Apel Bucureşti a dispus confiscarea a 800.000.000 lei, trei terenuri şi o clădire, fiind considerate echivalente pentru diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata TVA-ului şi a impozitului pe profit şi pentru sumele provenind din săvarşirea infracţiunilor deduse judecăţii.

Împreună cu personajul vedetă au mai primit pedepse cu închisoarea fratele său, Octavian Iancu – 10 ani, Constantin Mărgărit – 10 ani, Elenkalan Hayrettin –  9 ani, Marius Turică – 7 ani, Gheorghiță Iancu – 7 ani închisoare, Alex Martin (fost Akaroglu Cuneyt) – 9 ani, Silviu George Neacșu – 3 ani cu suspendare.

Condamnaţii au fost trimişi în judecată în 2005 pentru  evaziune fiscala, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani.

Sursa: Gardianul, 2005

„Din probele aflate în dosar a rezultat că, în perioada martie 2000 – decembrie 2003, în calitate de administratori la SC VGB Impex SRL, fraţii Octavian şi Alexandru Iancu, Mărgărit Constantin şi Kadri Maznar Basaran au coordonat şi determinat încheierea fictivă a unor documente justificative de achiziţii produse petroliere. Aceste acte au fost emise pentru această societate de şapte firme comerciale asimilate ca şi comportament „firmelor fantoma”: SC Best Auto, SC Test Petrol SRL, SC Be–Com–Be SRL, SC Star Com Oil, SC Klass Petrol SRL, SC Dinamic Auto SRL si SC Teco Petrol SRL. Totodată, conform anchetatorilor, firma SC VGB Impex SRL deţinea în proprietate o cantitate de aproximativ 157 de milioane kilograme de uleiuri minerale, în valoare de 3.605 miliarde de lei, marfă de provenineţă ilicită. Pentru justificarea ei, administratorii firmei VGB Impex, fraţii Iancu, şi presupuşii complici au emis facturi fiscale ale căror date erau nereale.

Ulterior, aceştia au înregistrat în contabilitate facturile, determinând în acest fel modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni comerciale reale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de aproximativ 1.100 miliarde lei.” 

LINK

Evenimentul Zilei apărea în 2004 cu ipoteze zguduitoare cu privire la modul în care în perioada 2000 – 2004 „grupuri de afacerişti au păgubit bugetul de stat cu o sumă totală de cel puţin1,5 miliarde euro.” În articolul respectiv erau făcute trimiteri la Viorel Hrebenciuc, Corneliu Iacobov, Ion Vrânceanu, Andrei Şerban, Vasile Ciobanu, Octavian Angheluţă, Florinel Camară, fraţii Gheorghe Chealfă şi Florin Cheptănuş, Ovidiu Tender, Marian Iancu. LINK 1, LINK 2

Ion Marian, preşedintele Sindicatului „Rafinorul”: „Ca om, îmi pare rău”

În urma măcelului de după privatizare, RAFO îşi linge şi acum rănile, iar soluţia dată marţi, 15 octombrie, de Curtea de Apel Bucureşti nu are niciun impact asupra societății. Ion Marian, preşedintele Sindicatului „Rafinorul” a declarat pentru bacauinfo.ro că în perioada în care Marian Iancu făcea şi desfăcea în Rafinărie domnea „secretomania”.

„Sincer, atât de puţin m-a interesat subiectul ăsta cu domnul Iancu, încât nu l-am mai urmărit… Am văzut şi eu că a fost condamnat definitiv la 12 ani de închisoare. Ca om, îmi pare rău… dar ce a fost de verificat pe speţa justiţiei s-a verificat, concluziile justiţiei au fost clare şi nu întâmplător s-a ajuns la această pedeapsă.

Atunci eram lider, dar toate mişcările pe linie de acţionari s-au făcut într-o secretomanie mai pronunţată, ne-am trezit că domnul Iancu face parte din acţionariatul Rafo … eu, în calitate de lider, n-am avut o relaţie bună, pentru că dânsul vedea doar într-un anumit mod relaţia Sindicat – administraţie şi cum să protejăm oamenii, iar pe măsura derulării procesului am rămas foarte surprins de câte nereguli de natură financiară s-au făcut, astfel încât s-a ajuns în situaţia în care a ajuns RAFO.

În timpul mandatului lui Iancu în Rafinărie nu s-au făcut investiţii nici măcar de un leu. Rafinăria mergea din ce acumulase ca tehnologie până la momentul respectiv, mergea în virtutea inerţiei, iar pe partea cealaltă, ce au însemnat toate minunile astea de natură financiară, plecând de la produse petroliere… a fost o încrengătură atât de grea, că nu întâmplător a durat procesul atât de mult. (…) Eu cred că justiţia a făcut dreptate în totalitate, iar noi am rămas cu marele necaz că am rămas cu o unitate neperformantă în timp” – a declarat Marian.

sursa foto: Evenimentul

„Eu zic că statul n-a fost nici mut, nici surd, dar dacă vă duceţi pe istoricul RAFO veţi constata că din decembrie 1999 – nu ştiu care a fost motivaţia, am încercat în timp să o desluşesc prin întâlniri la cele mai înalte niveluri – RAFO a fost lăsata de izbelişte.(…) Statul din decembrie 1999 şi-a luat mâna de pe RAFO şi a lăsat pe alţii să facă cam ce vor.

(…) Numai faptul că în momentul în care s-a vândut Rafinăria s-a vândut la acel preţ minimal – mă refer ca şi active, nu pun în balanţă datoriile pe care le avea RAFO, pentru că era unitate cu capital de stat. (…) Tot adevăr-adevărat este, şi ştiu istoria, din 1997 şi până în 2001, chiar dacă era FPS-ul (Fondul Proprietăţii de Stat – n.red.) – dacă nu greşesc la timpul respectiv – s-a anunţat că pentru Rafo sunt intenţii de  venit la privatizare una-şapte-nouă – până la 15 firme, iar când venea momentul adevărului nu venea nimeni. De ce? nu ştiu! Dar eu ştiu că la vremea respectivă în presă s-au dat numai aspecte negative: că RAFO este o ruină, că trebuie să apară lanuri de grâu, că nu-şi merită Rafinăria locul în cadrul Combinatului şi petrochimiei româneşti..

Au fost foarte-foarte multe..  ştiţi… pe unii îi judecăm într-un fel, pe alţii în alt fel dar, REPET, din punctul meu de vedere statul şi-a luat mâna de pe Rafinărie şi de pe tot ce a însemnat Platforma Borzeşti” – a mai precizat Ion Marian.

Tunul dat de Iancu într-o perioadă în care PSD deţinea cele mai importante funcţii în stat este trecut de purtătorul de cuvânt al PSD Bacău, Cosmin Necula, în categoria tututor tunurilor date după 1991.

„Din punctul meu de vedere Justiţia e foarte important să-şi facă datoria, iar eu din acest punct de vedere nu pot să comentez în niciun fel soluţia Instanţei. Dacă a considerat că respectivii oameni sunt vinovaţi, înseamnă că asta e decizia justă. Asta pot să vă spun. Pe de altă parte, raportat la ceea ce s-a întâmplat în 2000 – 2004… eu cred că 1991-2014 sunt suficiente probleme în economia României şi suficiente probleme pe care o întreagă generaţie de politicieni trebuie să le descopere şi să le eradicheze instanţele de judecată. Nu pot să vă răspund exclusiv doar pe o perioadă, pot să vă spun că, din punctul meu de vedere, ultimii 25 din România au fost marcaţi de diverse tunuri, în diverse forme: ba că s-a chemat Flota, ba că s-a chemat RAFO… asta a fost o caracteristică a ultimilor 25 de ani şi eu sper ca această etapă să se încheie” – a declarat Necula pentru bacauinfo.ro.

Pentru prejudicierea RAFO au fost condamnați la închisoare şi Corneliu Iacobov, Toader Găurean (fost director al societăţii) şi Marin Marin, după o soluţie dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în 2012.

Dosarul „RAFO – CAROM” în care mai apare numele lui Marian Iancu, dar şi a lui Ovidiu Tender se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Sursa foto Marian Iancu: gandul.info