Produsele Stânei de Agăş au convins Guvernul Elveţiei – Stiri si noutati din Jud. Bacau. Temele care conteaza. Mai mult decat informatie.
Stâna de Agăş, model pentru breasla oierilor montani. Cei din Agăş şi-au primit oaspeţii, oierii montani din Ibăneşti, Mureş, la cota 1.375 m, la stâna de 150 de ani, păstorită acum, la a treia generaţie, de Liviu Corbu.
Schimbul de experienţă este parte integrantă în cadrul unui proiect ce vizează modernizarea stânelor montane din şase judeţe din ţară. „Cred că noi ar trebui să promovăm în România ce se întâmplă la Agăş. Aici este unul dintre puţinele locuri unde am întâlnit un grup compact, oameni tineri, cu aceleaşi interese ca oieri montani. Mi se pare foarte important să vadă experienţa stânelor de la Agăş. E vorba de organizare militărească. Aici ştie fiecare exact ce are de făcut, igiena este impecabilă şi nu mai vorbesc de produsele care se obţin. Eu nu am mai întâlnit în România produse ca la Agăş,” a subliniat Tiberiu Ştef, directorul centrului de consiliere profesională în agricultură AGROM-RO.
Produsele tradiţionale, făcute după reţete străvechi păstrate cu sfinţenie în valea dintre munţii Ciucului şi Tarcăului, i-au impresionat pe vizitatori. Unul dintre aceştia a fost primarul comunei Ibăneşti, Dan Vasile: „Produsele locale sunt foarte bune. În special, brânza în coajă de brad, care e altfel, are alt gust, e mai aparte. Noi avem doar caşul. Brânza tradiţională se face la stână, nu la fabrică. De aceea am venit să vedem cum se face brânza aici, cum oieresc oamenii.”
Vatra satului românesc şi tradiţiile sale s-au păstrat sus, în munţi. Acolo, poveştile satului rămân neatinse, nealterate. Obiceiurile zonei, perpetuate din generaţie în generaţie. Unul dintre păstrătorii tradiţiei în oieritul montan este Liviu Corbu. Acesta, aflat la a treia generaţie, continuă munca bunilor săi. După un drum de aproape un ceas cu maşini de teren, la cota 1.375, am ajuns la stâna sa, aşezată pe o muchie de dâmb. Aici se fabrică lent, ţărăneşte, brânza de oaie în coştiug de brad. „Brânza aşezată în coaja de brad se maturează. Lucrează şi trei luni în coajă. Acum, cum e timpul ploios, e mai prost cu laptele, dar iesă brânza mai bună,” ne spune Liviu Corbu, care ne descrie pe-ndelete prin ce etape trebuie să treacă brânza şi cum ajunge ea să se liniştească în coştiugul de brad în beciul rece şi întunecat. „Caşul este pus la uscat pe zile. Ăsta-i primul rând, al doilea şi al treilea. Poate să stea la uscat şi şapte zile. După ce scoţi caşul din crintă, mai rămâne zăr. Ăştia, spre exemplu, sunt dospiţi,” arătând spre calupurile de caş aşezate cu grijă pe poliţele de lemn. „Când fac găurile astea, atunci zărul din caş a plecat. Caşul dospit îl dăm apoi prin maşina de tocat, dar numai pe cel fără pic de zăr. Când ai luat caşul de pe laiţă, trebuie să se dea după mână, se-ntinde ca guma. Ăsta mai plânge oleacă, mai are nevoie de vreo două zile să stea la uscat. Apoi se pune la frământat cu sare şi se face pastă, devine ca aluatul.” Oaspeţii mureşeni privesc cu luare aminte la brânzar, scăpând unul dintre ei o apreciere la preţul piperat al produsului: „Asta e cea mai scumpă brânză!” Imediat vine şi replica lui Liviu: „Da, dar merită. E şi cea mai bună.” Pe noi nu trebuia să ne convingă, am gustat-o chiar adineaori. Apoi a continuat: „În coaja de brad brânza se maturează, se aşază. Lucrează şi trei luni în coajă. Acum, cum e timpul ploios e mai prost cu laptele, dar iesă brânza mai bună. Până acum n-am auzit pe nimeni să se îmbolnăvească de brânza făcută în munţii ăştia. În schimb, cu brânza de prin magazine au fost probleme. Brânza asta, făcută acu’, poţi să o mănânci şi la anul.”
Extrem de importantă este şi pregătirea îmbrăcămintei caşului. Doar anumiţi brazi au privilegiul de a ţine în coajele sale celebra brânză de Agăş. „Coaja trebuie să fie doar de la molid. Un molid de vreo 30 de ani, coaja lui să fie elastică,” ne dezvăluie oierul Liviu, explicându-ne şi tehnica de pregătire: „Cauţi să o tai între noduri şi o aşezi invers fibrei. Se curăţă de solzi, de răşină scăpăm prin fierbere, iar partea din interior o razi cu cuţitul. Apoi se pune în zărul care clocoteşte, rămas de la urdă. În final se leagă cu aţă de ulm. Dar, la fel ca pădurile noastre, şi ulmul e pe cale de dispariţie. Acum i le-am dat lu’ Ghica.”
Primarul comunei Ibăneşti, Mureş, Dan Vasile, s-a arătat impresionat de gustul brânzei de Agăş în coştiug de brad, amintindu-şi chiar de prima degustare la festivalul organizat în localitatea sa. „Produsele locale sunt foarte bune. În special brânza în coajă de brad, care e altfel, are alt gust, e mai aparte. Noi avem doar caşul. Avem şi o fabrică de brânzeturi în comună, care colectează laptele pe o arie de 100 de km. Însă brânza tradiţională se face la stână, nu la fabrică. De aceea am venit să vedem cum se face brânza aici, cum oieresc oamenii.”
Stâna lu’ Corbu, pe muchie de dâmb
Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, dăinuia stâna lui Corbu, de peste 150 de ani. Cititorul poate considera că exagerez. Nu e cazul. Mărturie dau fotografiile luate din creierii munţilor. La punctul Seaca. Aşezarea unei stâne trebuie să îndeplinească anumite ritualuri impregnate în mentalul colectiv, dar care ascund scopuri practice. „Beciul are brâu de pământ în jur, cu guri de aerisire, fără lumină şi la o temperatură de până-n 10 grade. Aici ţinem brânza în coştiug de brad până la toamnă. Toate stânele din Agăş sunt construite pe acelaşi principiu. Toate au un beci de felul ăsta. Dacă vrei să faci brânzărie, aşa cum avem noi aici, trebuie să găseşti un loc unde sunt curenţi de aer. Dacă ai făcut o groapă în pământ, nu te ajută. Trebuie să fie amplasată la muchie de dâmb. Nu trebuie să fie apă, pentru că dacă ai umezeală în brânzărie… n-ai făcut nimic. Pe temelia asta a fost stână de 150 de ani. Bătrânii ştiau ce să facă, nu erau proşti. Aici e punctul Seaca. De ce? Pentru că e sec, e stâncă,” explică Liviu Corbu, nume predestinat vieţii solitare montane. Acesta îşi mai aduce aminte şi de clipele grele prin care a trecut pentru a reface stâna: „Pentru a construi stâna asta am adus lemnul pe două roate. Am sucit picioarele la cai, din cauza pantei abrupte şi a stâncilor. A fost greu. Fără drum, mergeam pe creasta muntelui.”
Trecând dintr-o încăpere într-alta ghidaţi de Liviu, am prins din zbor şi cum se face untul aproape la fel de fin ca norii albi şi pufoşi care se prăvăleau pe vârful muntelui, ca-n reclama TV. „Aici se fierbe urda într-un cazan mare. Ăsta-i zărul după ce scoţi caşul, iar după storsul caşului zărul rămas îl pui în budurău şi de aici scoţi untul.”
„Agăşul, trebuie promovat în tătă Ţara Românească”
„Cred că noi ar trebui să promovăm în tătă Ţara Românească ce se întâmplă la Agăş. Adică plecând de la asocierea unor crescători de animale, respectiv oieri montani, şi promovarea de politici şi susţinerea lor, care să fie în conformitate cu nevoile exprimate de aceşti oieri. Agăş este unul dintre puţinele locuri unde am întâlnit un grup compact, oameni tineri, cu aceleaşi interese ca oieri montani, dar foarte derutaţi la momentul când ne-am întâlnit prima dată. E clar că nu beneficiau de nici un sprijin şi mă gândesc, în special, la partea de informare şi consiliere,” ne spune Tiberiu Ştef, directorul AGROM-RO.
Schimbul de experienţă dintre cele două zone, Agăş şi Ibăneşti, face parte dintr-un proiect ce vizează modernizarea stânelor montane din şase judeţe. Proiectul este finanţat cu bani de la Guvernul Elveţiei şi are ca scop dezvoltarea durabilă a comunităţilor de oieri montani, implicit de păstrare a tradiţiei oieritului. „În toate cele şase judeţe se vor realiza stâne, saivane, aducţiune de apă, îmbunătăţirea suprafeţei de pajişte aferente stânei. E vorba de Vrancea, Neamţ, Suceava, Bistriţa Năsăud, Harghita şi Mureş. Fiecare grup va beneficia de o formare profesională de oierit montan, vor fi schimburi de experienţă în Franţa, Elveţia. Vor fi organizate târguri de promovare a produselor tradiţionale şi atestarea produselor tradiţionale locale,” explică Tiberiu Ştef.
Înaintea începerii modernizării stânelor în cadrul proiectului, oierii montani din Mureş au venit să culeagă informaţii despre modelul stânei specifice Agăşului. „Noi suntem la Agăş cu grupul din comuna Ibăneşti ce reprezintă judeţul Mureş în cadrul acestui program. AGROM-RO răspunde de toate activităţile de formare profesională în toate cele şase judeţe. De aceea i-am adus aici, pentru că mi se pare foarte important să vadă experienţa stânelor de la Agăş. E vorba de organizare militărească. Aici ştie fiecare exact ce are de făcut, igiena este impecabilă şi nu mai vorbesc de produsele care se obţin. Eu nu am mai întâlnit în România produse ca la Agăş. Oamenii ăştia au încercat să valorifice ce le oferă locul şi se vede foarte clar lucrul ăsta fără să aibă pe lângă ei nu ştiu ce deştepţi şi consilieri. Sunt oameni ai pământului, care au răspuns la o nevoie,” concluzionează Ştef.
Pentru a comanda produse tradiționale făcute după rețete din străbuni, puteți contacta Asociaţia Crescătorilor de Animale Valea Muntelui Agăş, tel. 0742060402, Marioara Merluşca, preşedinte
Marius Munteanu
