Stiri si noutati din Jud. Bacau. Temele care conteaza. Mai mult decat informatie.

Oneştiul moare cu platforma industrială de gât, iar miile de specialişti din petrochimie îşi caută joburi ca lucrători comerciali. După episoadele

UTON și CAROM, RAFO, cândva a treia rafinărie din ţară, încheie ciclul procesului de dezindustrializare din judeţul Bacău, cu implicaţii pe termen lung asupra economiilor comunităţilor locale. În mod particular, este pus sub semnul întrebării viitorul municipiului Oneşti, cu 39.000 locuitori şi doar 2.317 contribuabili înregistrați la Primărie.  

Oricât de optimişti ar fi fost, oneştenii, angajaţi pe platformă sau nu, bugetari sau aleşi locali, s-au aşteptat la închiderea RAFO şi, după modelul brevetat de UTON sau Carom, la valorificarea instalaţiilor la fier vechi.

Fabricile din industria petrochimică oneşteană au căzut rând pe rând, descriind procesul de dezindustrializare a Bacăului, din anii ‘90. Scenariul posibil constă în înlocuirea platformei cu magazine, supermarketuri, ori cu un Centru de Afaceri care să susţină dezvoltarea de noi firme în sectorul economic terţiar, de servicii. 

Una dintre problemele majore e faptul că o economie a serviciilor asigură venituri mult mai reduse decât cele obţinute de oneşteni în industria petrochimică. „Orice guvern vrea să facă locuri de muncă. Dar ce se întâmplă atunci când dispar pentru totdeauna locuri de muncă ce nu pot fi înlocuite cu altele echivalente?”, întreabă Cristian Hoştiuc, editorialistul Ziarului Financiar. „Industria de petrol şi gaze este cea mai bine plătită piaţă la ora actuală, cu un salariu mediu net de 4.500 de lei pe lună, faţă de un salariu mediu la nivelul întregii economii de 1.700 de lei. Vânzătorii comerciali şi cei din supermarketuri au un salariu sub 1.500 de lei pe lună.”

Îngrijorătoare în acest context este lipsa de reacţie a autorităţilor locale, care nu par a fi deloc presate de dispariţia câtorva sute de locuri de muncă pe an. Anchilozate, nu reuşesc să conceapă un plan de investiţii în proiecte durabile, care să asigure pe termen mediu şi lung locuri de muncă specializate şi bine plătite. Nivelul dezbaterii în Onești este atât de redus, încât în Consiliul Local, la momentul alocării unor fonduri pentru organizarea unor raliuri pentru care insista un pilot cu funcție în PSD, o voce din cadrul majorității politice a spus că alocarea respectivă ar determina investiții ale unor producători de componente auto.

Care sunt alternativele specialiştilor din petrochimie care au lucrat pe platforma industrială din Oneşti? Pentru mulți, a fost singurul loc de muncă timp de zeci de ani. Acum, pleacă în străinătate la slujbe necalificate, iar cu veniturile trimise în ţară asigură încasările unei economii locale de subzistență. A doua variantă ar fi să-şi găsească un loc de muncă în magazine şi supermarketuri, însă numărul acestora este relativ redus, iar nivelul de salarizare limitat. Nivelul de salarizare în sectorul terţiar poate fi şi de trei ori mai mic în raport cu cel din industria grea. 

Potrivit datelor furnizate de directorul economic din cadrul Primăriei Oneşti, Neculai Găbureanu, la 30 decembrie 2014 erau înregistrați în baza de date a Direcţiei Economice un număr de 2.317 contribuabili, din care persoane juridice: 1.167 societăţi în activitate, persoane juridice insolvabile 214, societăţi în faliment 236.

„Impozitul pe proprietate care nu ar mai veni la bugetul municipiului Oneşti ar fi de 880 mii lei. Iar dacă cei 410 angajaţi (de la RAFO – n.r.) vor rămâne fără locuri de muncă, Oneştiul ar pierde la capitolul cote defalcate din impozit pe venit 760 mii lei/an”, mai arată Neculai Găbureanu. În total, 1.640.000 lei / an. Însă efectele negative în urma disponibilizărilor se vor simți și în încasările supermarketurilor şi chioşcurilor de cartier, inclusiv în magazinele primarului Neghină. 

Cei 410 oameni lăsați de RAFO pe drumuri nu-şi vor mai putea achita utilităţile (apa, gazele, energia electrică), nu-şi vor mai permite să-şi trimită copiii la studii, iar coşul zilnic de alimente scade calitativ şi cantitativ. Practic, tot Oneștiul va simți diferența în încasări, de la oameni care cheltuie și mai bine de 2.000 lei / lună până la disponibilități de sub 1.000 lei. 

O sursă de revigorare a economiei locale ar putea fi fondurile europene nerambursabile, dar Oneştiul e codaș și la acest capitol.

La RAFO, acum 10 ani lucrau 2.600 oameni, iar unitatea intra în top 50 companii din România, cu afaceri de aproape 600 de milioane de euro, potrivit Ziarului Financiar. Coborând în timp, în 1975 munceau 15.000 de salariaţi pe platformă. Astăzi sunt 11.000 salariaţi în tot oraşul. 

Conform declaraţiilor depuse de firme la Primăria Oneşti cu privire la numărul de salariaţi începând cu 1 ianuarie 2015, tot o fabrică de pe platformă are cel mai mare număr de angajaţi din sectorul privat. Astfel, Chimcomplex a declarat 690 salariaţi, RAFO – 410, urmând a fi disponibilizaţi. Energy Bio Chemicals mai are 176 angajaţi.

247 salariaţi menţin Croco pe poziţia de lider, în România, la produsele: „Brezel”, „Crackers”, „Sticks” şi „Petit Beurre”, cu o prezenţă permanentă pe piaţă din octombrie 1994, potrivit siteului propriu.

Valneg are 266 angajaţi şi oferă produse de tâmplărie PVC.  Topul celor mai mari angajatori privaţi continuă cu Apă Canal S.A. cu 149 salariaţi, Rich Forest cu 143, Panimon – 129 şi Modeon – 118.

Cei mai mulți sunt însă bugetarii. Spitalul Municipal Oneşti are 700 salariaţi, Primăria Oneşti şi Domeniul Public şi Privat Oneşti (firma Consiliului Local) asigură împreună aproape 700 salarii (cu o suită de angajări discutabile în ultimul an).

Recent, Nicolae Gantiuc, viceprimarul municipiului Oneşti și șeful organizației locale a PSD, sugera, în contextul discuţiilor din cadrul Consiliului Local privind situaţia RAFO, crearea mai multor locuri de muncă în cadrul Primăriei şi DPP. Deci, tot la stat. Mai multe joburi prost plătite din bani publici. A lose-lose situation.

Până una alta, poate acţionariatul rus de la RAFO abordează transparent chestiunea contractării unei firme care să le taie oneştenilor industria, apelând la sistemul de achiziţii publice. După ce tăierea instalațiilor și echipamentelor de la Termoelectrica sau UTON i-a îmbogățit pe unii „băieți deștepți”, cu complicitatea instituțiilor de stat, pe cei care au lucrat toată viaţa în RAFO i-ar mai consola să știe că rafinăria le mai oferă o pâine și la ultima suflare. Din 2015, taurul furios nu mai scoate foc pe nări.