Stiri si noutati din Jud. Bacau. Temele care conteaza. Mai mult decat informatie.

Policarbonat compact albastru, roșu, portocaliu, verde, sârmă zincată, bond – sunt materialele care fac

spectacol de câteva zile pe Ambulatoriul de specialitate (Corp A) al Spitalului Județean de Urgență Bacău, proaspăt dezvelit în urma lucrărilor de modernizare executate. Clădirea a intrat în reabilitare la sfârșitul lui 2013 datorită unui proiect finanțat prin Programul Operațional Regional 2007-2013, iar lucrarea se apropie de sfârșit. Conform autorităților județene, obiectivul urmează să fie dat în folosință „la 1 mai”.

De Studiul de fezabilitate și Proiect s-a ocupat arhitectul băcăuan Cristian Lefter (Lef Proiect SRL Bacău), de al cărui nume se leagă și realizarea altor clădiri din municipiu, sediul Muzeului de Științele Naturii din Parcul Cancicov, sediul Banc Post, sediul instituțiilor Ministerului Muncii (clădirea galbenă de pe str. Ioniță Sandu Sturza), 30 Avenue Business Center fiind doar câteva dintre ele.

Aventura cu Spitalul Județean a început în 2007.

„În 2007 s-a făcut un Studiu de fezabilitate pentru accesarea de fonduri europene pentru modernizarea și reabilitarea Ambulatoriului de specialitate… a Policlinicii, cum era ea cunoscută pe vremuri. În 2007 s-a pornit Studiul, a durat ceva timp până a fost aprobat și avizat de ADR N-E (Agenție pentru Dezvoltare Regională Nord-Est) pentru fonduri, prin 2010 s-a reușit avizarea SF –ului, după care s-a trecut la proiectul tehnic, în baza PT avizat s-a deschis finanțarea în 2011 și s-a început execuția în 2013, spre sfârșit. A durat foarte mult partea de licitație…” – a rememorat pentru bacauinfo.ro arhitectul Cristian Lefter.

Conform ADR-NE, proiectul Reabilitarea și modernizarea Ambulatoriului de Specialitate (Corp A) a Spitalului Județean s-a ridicat la 16.285.793,20 lei și s-a bucurat de o alocare financiară nerambursabilă de 11.751.733,70 lei. Execuția a fost adjudecată de Conextrust, cu aproximativ 95% din valoarea estimată a lucrărilor (valoare estimată – 12.142.470 lei, valoare de atribuire: 11.425.855.06 lei).

Până la execuție a fost însă provocarea.

„Provocarea a fost destul de mare, ținând cont că această clădire a fost executată undeva la sfârșitul anilor `60, deci are peste 40 ani vechime. La vremea respectivă, pentru asemenea lucrări erau niște proiecte tip care se făceau…ca în socialism, să fie, nu se ținea cont de aspect. Clădirea avea un aspect industrial, fiind făcută de așa manieră cu o structură rigidă și toate închiderile… era o modă atunci cu panouri de fațadă autoportante care au fost puse acolo. Provocarea a fost de a scoate această clădire din ternul care era. Nu este vina arhitecților care au făcut atunci, era un proiect tip, venea de la București și trebuia adaptat la teren. Mare brânză nu aveau ce să facă” – explică Lefter.

De la dezvelirea fațadei, în târg au tot apărut reacții. Spitalul e disco – a zis cineva, ații – „e cute”  (drăguț – traducere).„Pușcărie”, „poza asta dă senzația de pușcărie de fitze”, „e mai frumos așa”, „arată mult mai bine decât era înainte”, „să vezi ce frumoase vor fi peste 1 an , pline de smog și murdare …..bani aruncați pe fereastră” – sunt alte reacții apărute în spațiul virtual. Sursa: Alexandru Costan

Opinii de la avizați referitoare la viziunea artistului sunt greu de obținut, în condițiile în care arhitecții evită să-și dea cu părerea oficial cu privire la activitatea breslei.

„Noi zicem că de data asta am avut o idee bună. Toți cei cu care am discutat până acum și care au văzut fațada…. chiar am avut surpriza ca în momentul în care s-a desfăcut fațada să stăm și să vedem cum lumea se oprea pe stradă și se uita la fațadă, chiar am auzit comentarii plăcute” – spune arhitectul.

O porțiune din fațada laterală, dinspre strada Spiru Haret, a fost modernizată păstrând imaginea fațadei inițiale.„A fost și ea refăcută, pentru că și acolo s-a venit cu termosistem, dar peste el am venit și am făcut fațada existentă ca remember: domne`, uite, așa a fost pe vremuri, iar asta este chestia nouă. Aia este o chestie din anii `60 – `70, asta zicem noi că e o chestie la vremea noastră, cu posibilitățile de acuma” – a explicat arhitectul. Pentru restul fațadei s-au folosit „un placaj de tip bond care este un sendviș din aluminiu ce are la mijloc un material vâscos, care le unește și care este și termoizolant”, sârmă zincată și policarbonat compact (elementele colorate, decorative).

„Există multe modalitați și fiecare arhitect probabil ar fi avut o altă viziune. Ideea a venit și în condițiile în care clădirea a fost reabilitată termic. Noi am lăsat fațada în spate placată, ce vedeți gri în spate e termosistemul, și am făcut o a doua fațadă, care să ne dea libertate de exprimare, pentru că altfel ar fi trebuit să ținem cont de ferestre. Oricum ai fi venit, pe fațada principală mare brânză nu ai fi putut să faci, pentru că ferestrele sunt acolo… sunt funcționale. Nu poți să le închizi oamenilor ferestrele. Asta a fost provocarea, de a desființa fațada ternă și de a găsi ceva nou, și la un moment dat pică fisa… stai, studiezi cu foița și creionul, te mai uiți într-o revistă, vezi, te documentezi ce-au mai făcut alții… și la un moment dat din acest proces apare câteodată o idee călăuzitoare – cum îi spun eu. Conceptul a fost de scoaterea clădirii din anonimat. Pornind de la acest concept, am căutat niște formule. Ați văzut, lângă s-a modernizat Laboratorul, ăla-i îmbrăcat în bond pur și simplu, și vopsit cu roșu. Asta este o soluție facilă din punctul meu de vedere… dar nu fac niciun reproș arhitectului. Așa a vrut artistul, treaba lui. Noi am căutat altceva, am căutat să facem altă fațadă. Soluția care mi-a venit a fost asta cu plasele (sârmă zincată, rezistentă la intemperii). Totul este perfect demontabil. Dincolo de ceea ce se vede a fost o muncă de concepție foarte importantă, pentru găsirea sistemelor de prindere a acestor plase de sârmă zincată și prinderea de ele a acestor panouri de policarbonat, pentru că trebuia calculate să reziste la vânt, la intemperii. Ele trebuie oricând să poată fi desfăcute, dacă, „Doamne ferește!”, am nevoie. La atic i-am dat o continuitate din bond, i-am găsit un accident pe fațadă unde este intrarea principală, am făcut o bucată masivă ca să marcheze, iar restul este așa o chestie flu-flu ușurică, mai are niște accidente pe ea… tot așa … ca să o scoată din monotonie… iar culorile sunt să scoată omul din monotonie… după ce că e bolnav și amărât, se duce la doctor… îl mai bagi și într-o chestie cenușie l-ai terminat, am încercat să înveselim puțin atmosfera”, a explicat creația Cristian Lefter.

Cât privește părerile contra, care vorbesc de dificultatea întreținerii fațadei, dar și despre dicrepanța dintre imaginea Corpului A al Spitalului Județean de Urgență și restul zonei, arhitectul e împăcat.

„Discuții sigur că există… eu am și foarte mulți prieteni pe aici prin târg, în special arhitecți… sigur că vor exista păreri și păreri… prin tot ce facem, încercăm să fim inventivi și să scoatem casele pe care le facem din anonimat. Cu ce nu se potrivește? Cu blocurile terne și cenușii din zonă? Trebuia să fac o chestie cenușie? Un coleg mi-a spus că sunt prea multe culori pe fațadă, la care eu am rămas surprins. (…)  asta cu prea multe culori e o prostie (…) Culorile le-am pus tocmai pentru a o învia puțin, să nu fie gri. Să nu te înspăimânte. Nu arată a Spital? Scrie undeva uite așa trebuie să arate un spital sau o policlinică? Din punctul de vedere al întreținerii acestei fațade… se întreține ca orice fațadă. Puțină lume înțelege că o casă este ca o mașină, se întreține. La un moment dat, s-ar putea ca acea plasă să fie întreținută sau unele să fie schimbate… deși e greu de crezut, pentru că sunt bine și corect prinse.”

Lefter a vorbit pentru bacauinfo.ro și despre ce nu se vede din exterior, însă a subliniat că deja în interior trebuie refăcute „unele chestii”. „Au fost oameni care au smuls din grupurile sanitare acele dozatoare de săpun, oglinzi… unul a încercat să plece și cu un radiator… e indescriptibil…”

„Cele două curți interioare pentru ventilație au fost acoperite cu două luminatoare, iar în interiorul curților, care erau niște focare de mizerie, s-a organizat într-una o zonă cu spații comerciale (…) Toată zona este tratată de așa manieră încât oamenii să se relaxeze, să bea o cafea, să citească un ziar, are și un copac în ea, niște spații verzi, niște băncuțe… plus că în această curte vor fi două monitoare mari pentru managementul pacientului… să știe fiecare când îi vine rândul, să nu mai fie acele cozi la ușa doctorului, pacientul să nu stea în picioare și să rezeme un zid. Am făcut niște alveole, niște spații de așteptare, cu televizoare… să creăm niște condiții speciale pentru oameni, în speranța că, cu timpul, unii se vor civiliza. În cealaltă curte este prevăzut un fast –food, va fi un self-service, cu câteva mese și pentru personal. Toată Policlinica este climatizată, cu schimb de aer, cu aer proaspăt. S-au refăcut toate finisajele, sper să găsească fonduri și pentru mobilier, pentru că proiectul nu a avut. Este creat un spațiu și pentru RMN, s-a muncit mult și cu drag” – a mai amintit Lefter, care a subliniat că pentru buna implementare a conceptului său, s-a bucurat și de sprijinul constructorului, care nu ar fi încercat să-și ușureze munca prin a se abate pe ici, pe colo de la proiect.

Criticilor…

„Arhitectura este… cum să vă spun… să vă dau un exemplu care să nu fie al meu… Catedrala (Catedrala Ortodoxă „Înălțarea Domnului” – nota red.)… te uiți ca la un tablou… îți place sau nu îți place, de ce nu îți place… nu există o explicație logică neapărat. N-am ce să le transmit, nu le place, nu le place… Sunt lucrări care nu îmi plac nici mie, dar nu pot să spun, pentru că deontologia mă împiedică să spun că nu-mi place lucrarea lui X, nu e corect, nu e frumos. Nu-mi place, o țin pentru mine. Nu mă duc în târg să spun la toată lumea că ăla e un arhitect prost. Din păcate sunt alții care nu fac așa, însă codul deontologic interzice cu desăvârșire exprimarea de punct de vedere… fiecare arhitect face cât îl duce talentul…”