Reticentă, deocamdată, în a se așeza la propriu pe fotoliul directorial din biroul Teatrului Municipal Bacovia, Anca Sigartău a acordat bacauinfo.ro primul interviu

de când a câștigat postul de director al instituției. Proiectele sunt multe, iar încrederea în reușita lor e pe măsură. Cu un Consiliu artistic format din Ludmila Patlanjoglu, Șerban Puiu, Andrei Munteanu, Yuri Kordonski și un membru surpriză, Anca Sigartău își propune să-i facă pe băcăuani să simtă că teatrul joacă pentru ei în primul rând, indiferent de statutul sau de bugetul lor; teatrul e al comunității. Mandatul îl preia la începutul Galei STAR 2015, având anul acesta doar rolul de „fan numărul 1 al Festivalului”. Peisajul va fi completat de un nou Festival, TheatreStock, iar fondurile europene vor fi parte din colacul de salvare a instituției băcăuane.

Reporter: Șase sași în șase saci sau Stanca stă în castan ca Stan?

Anca Sigartău: Eu sper să fie Capra crapă piatra în patru… asta să fie.

R: V-am simțit puțin în defensivă, ușor încruntată la primele două întâlniri pe care le-ați avut  cu presa din Bacău. De ce?

A.S.: Nu am fost in defensivă. Am vrut să fie absolut legal, curat acest interviu, un prim interviu în calitate de manager. Abia astăzi (joi, 23 aprilie) consider că este un interviu cât se poate de normal și îndreptățit, pentru că am fost aprobată în Consiliul Local și cred că de acum putem să o cunoaștem pe Anca Sigartău cu adevărat manager. Nu am fost încruntată, sunt pur și simplu extrem de preocupată, atentă, cât se poate de serioasă. Să fim foarte clari. Eu sunt Anca Sigartău. Nu o să vadă lumea că Anca Sigartău s-a cățărat de acolo, de undeva de sus și se rupe de realitate și are senzația că acum e Dumnezeu pe Pământ. Anca Sigartău vine cu bune și rele ale ei, este aceeași pe care oamenii au cunoscut-o de-a lungul timpului. Sunt în primul rând un om deschis, un om care a avut șansă în fața unor oameni de valoare, care au prezentat, conform notelor, proiecte de valoare, și sunt deschisă la colaborare și să învăț.

„Doamne, dacă e să mă faci cine știe ce monstru de birou, nu mă ajuta!”

R: Cum a luat naștere ideea de manager?

A.S.: În urmă cu câțiva ani buni, în momentul în care lucram la doctorat. Tema de cercetare a fost Actorul și libertatea de creație, iar în cadrul ei aveam de a face cu studiul modelelor teatrale. Studiam în ce model teatral se încadrează și este optim de dezvoltare un colectiv teatral, o trupă de teatru. Atenție! Tot timpul o să fac această diferențiere între colectivul teatral și trupa de actori. Colectivul de actori… de multe ori se întâmplă să avem de a face cu nume pe statul de plată, nume la avizier, trupa de actori este cu totul altceva. Acolo este miracol, familie, un bolovan care se rostogolește și mută munții din loc și se întâmplă minuni cu spectacole care fac istorie. În momentul în care am început să studiez aceste organizări teatrale nu numai din țară, ci și din străinătate, am început să-mi pun problema a ceea ce s-a întâmplat cu trupa Teatrului Bulandra, de exemplu. Eram într-un moment în care trupa o lua la vale. Nu mai era ce fusese în anii `90, minunea ce făcuse atâtea și atâtea spectacole. Asta era Studiu de caz – Liviu Ciulei, țineam tot timpul legătura cu maestrul Liviu Ciulei și îl întrebam ce s-a întâmplat, cum a construit, mai ales că e un model de urmat. A construit trei trupe de teatru, una în Statele Unite. unde teoretic nu poți să construiești o trupă de teatru, pentru că nu-ți permit condițiile. Avem de-a face cu industrie. Broadway-ul este industrie, nu sunt condițiile nici măcar asemănătoare cu România. Am început să construiesc, să-mi închipui ce aș face dacă ar fi să o iau de la capăt, dacă ar fi să propun un proiect de Companie independentă, care ar fi trebuit să se finanțeze. (…) La momentul respectiv nu mă gândeam să aplic, și bine făceam, pentru că nu eram pregătită, dar știam că am făcut un prim pas. Al doilea – decisiv, după părerea mea – a fost când m-am înscris la cursurile de management ale Ministerului Culturii. M-am înscris fără să am ceva stabilit. M-am dus pentru că mi s-a părut interesant să văd organizarea, ce se întâmplă în spatele unei instituții și recomand acest curs și actorilor, pentru că își învață drepturile (…). Alt moment important a fost cel al scoaterii mai multor posturi la concurs: Teatrul Creangă, Teatrul Excelsior, Opera Comică pentru Copii… am început să mă gândesc cum ar fi… m-am dus acasă, să mă apuc să scriu un proiect de management. Am luat-o cinstit – asta e lecția numărul 1, să știi unde te afli – mi-am spus ia să văd. A fost primul pas. Sigur că eram deficitară … M-am prezentat la al treilea concurs pentru managementul Teatrului Excelsior. La primele două nu m-am înscris, la al treilea mi-am spus că nu am nimic de pierdut, hai să vedem pe unde mă aflu. Eram încântată că aveam de a face cu un teatru elegant, cochet, cel mai proaspăt renovat … din punctul ăsta de vedere managerul de acolo nu se confruntă, față de ceilalți din București, cu problema asta. Când am avut de ales între Creangă și Excelsior, ăsta a fost motivul, să nu te doară capul să o iei de la zero, să renovezi, să utilezi… e cel mai comod teatru din Capitală. Micuț, gata renovat, în centru, doar să nu vrei nu merge. Am fost leneșă gândindu-mă la acest proiect. Mi-am dat seama de neajunsuri și am hotărât să mă duc la un curs organizat de Institutul Bancar Român, pentru că eram deficitară la partea financiară, un curs care se referea la Managementul proiectelor de investiții.

R: De câte ori am văzut-o pe Anca Sigartău pe scenă nu am văzut-o, de fapt, niciodată pe Anca Sigartău. Am văzut-o pe tânara care-și dorea să fie actriță, am văzut-o pe Pușlamaua de la etajul 13, am văzut-o pe Srimati Devi, mama lui Maitreyi – firescul reprezentațiilor n-a lăsat-o niciodată pe actrița Anca Sigartău să fie văzută. De ce vă asumați riscul de a îmbrățișa de la acest nivel o carieră de manager de teatru?

A.S.: Este riscul de care mă tem cel mai tare pe lume, atunci când ai în mâinile tale suflețele. Actorii sunt cei mai delicați oameni de pe pământ … Mie nu îmi e frică de evaluarea de la anul din fața Consiliului, mie îmi e frică de Dumnezeu. Eu la ora asta am în mâinile mele suflețele în acest teatru și știu cum este să stai la cabine, să treci pe lângă avizier, să nu se întâmple nimic, știu cum este să-ți dorești, să visezi și lucrurile să nu se întâmple… Am venit cu tot sufletul în acest teatru. Sigur, fiind actriță, mă gândesc la public. Sunt oameni care vin să le spui povești, să plece mai frumoși, mai buni din sala de spectacole. Nimeni nu vrea să dea bani pe o porcărie. Nici în București, nici în Bacău, nici la Petroșani, nicăieri. Oamenii vor să vină și să aibă amintiri frumoase, să-și modifice poate viața. Dacă bătaia de aripă a unui fluture poate să declanșeze un uragan, atunci cu atât mai mult replica unui actor, emoția pe care a transmis-o, pot să schimbe vieți. Sper să nu-mi ia Dumnezeu mințile să devin cine știe ce, mi-am pus problema că puterea schimbă omul și L-am rugat pe Doamne-Doamne: Doamne, dacă e să mă faci cine știe ce monstru de birou, nu mă ajuta, să nu fie pentru mine… dar eu știu că, dacă ai credință cât un bob de muștar, se mută munții.

R: Deci nu plecați la drum gândindu-vă că un eventual eșec v-ar umbri cariera de actriță?

A.S.: Mi-am asumat asta. Se poate întâmpla și lucrul ăsta. Nimeni nu-și dorește să vină într-un post de management și să plece cu coada între picioare. Oricine, cred, cu mintea pe umeri și sufletul curat, vrea să vină și să lase ceva frumos în urmă, cu atât mai mult într-un teatru. Eu am trăit și am învățat la Facultate despre Liviu Ciulei, să spunem, despre Radu Penciulescu și apoi m-a ajutat Dumnezeu să cunosc istoria teatrului românesc, s-o cunosc pe Gina Patriche, pe Rodica Tapalagă, pe marii-marii-marii actori. Pentru mine nu se poate altfel. La ora asta mă gândesc așa: ori reușesc, ori mor. Dacă mor, măcar am încercat. Să nu pățesc ca în bancul ăla, „Dă Doamne să câștig, dă Doamne să câștig! – dar joacă!” Consider că sunt pregătită, altfel nu aș fi făcut acest pas.

Consiliul Artistic, „o echipă de profesioniști care iubesc actorii, care gândesc pe termen lung politica repertorială

R: A trecut o săptămână de când Primăria Bacău a făcut public faptul că ați câștigat concursul pentru funcția de manager al Teatrului Municipal Bacovia. Ce ați făcut de atunci până acum? Ce ați apucat să asimilați din orașul lui Bacovia?

A.S.: Până astăzi nu am stat să mă gândesc. În momentul ăsta, consider că este dreptul meu să intru în acest birou și începem să construim. Până acum am stat să mă uit la oamenii cu care o să lucrez, am încercat să aflu cât mai multe.

R: Ce ați aflat?

A.S.: Am aflat că sunt oameni cu vise, oameni care au mult potențial, au pasiune pentru teatru și sunt mândră să vin aici. Cu asemenea oameni nu ai cum să dai greș. Chiar dacă Anca Sigartău va mai face greșeli, poate va eșua la un moment dat pe o bucățică mică, important este să câștig pe termen lung. Vom avea o echipă: vom avea un asistent foarte bine pregătit pe domeniul financiar, voi avea grijă să avem un Consiliu Artistic cu nume valoroase, care va ști să spună „Anca Sigartău, ai grijă că de acolo vii și acolo trebuie să te duci”, și știu că am un colectiv artistic pe care vreau să-l transform în trupă de actori.

R: Ați afirmat la prima conferință de presă că actorul este carne vie. Ce faci ca manager dacă se transformă în dracu` gol? Pentru că sensibilitatea actorilor e proverbială, nici orgoliile nu sunt departe.

A.S.: Mie nu îmi e frică de necuratul, mie îmi e frică de Dumnezeu. Uite, fac sfeștania mâine dimineață la ora 9:00 și cu Dumnezeu înainte… nu cred că o să se transforme vreunul în ceea ați spus.

R: Înainte de primul concurs pentru funcția de manager al Teatrului Bacovia, actrița Eliza Noemi Judeu, care se bucură de cea mai mare vizibilitate pe plan local, a declarat că își dorește de la noul director, oricare ar fi el – fiind atunci în discuție Radu Bogdan Ghelu și Costel Cașcaval – „o politică repertorială bine pusă la punct, ceea ce înseamnă și dramaturgie contemporană, românească și străină. Să aibă grijă de actori. Mi-ar plăcea să poată să readucă sporul de pantă, ceea ce înseamnă bani. (…) Mi-aș dori ca regizorii băcăuani să fie mai mult băgați în seamă. Mai vreau Consiliu artistic, care este consultativ, dar este obligatoriu. La Teatrul Bacovia a fost înființat, după aia s-a desființat, dupa aia nu s-a mai înființat deloc. Astea sunt principale. Ca să meargă un teatru eficient, frumos, corect, bine, astea trebuie să existe.” Ce pregătiți în privința Consiliului Artistic?

A.S.: Mi-a plăcut și ce a spus Florina Găzdaru, că își dorește un director care să iubească actorii, și Anca Bucșă a vorbit foarte frumos, și Firuța Apetrei…  În primul rând, o echipă de profesioniști care iubesc actorii, care gândesc pe termen lung această politică repertorială. Oameni în care am încredere, cu care eu am colaborat și minți bune, matematice aproape. Oamenii au senzația că teatrul nu are nicio legătură cu matematica. Teatrul are foarte multă legătură cu matematica, este matematică.

R: Cin` să fie, cin` să fie?

A.S.: Cin` să fie, cin` să fie… O să vă dau numele care mi-au confirmat și mai este un nume surpriză, care nu mi-a confirmat încă. Ludmila Patlanjoglu – critic de teatru, profesor și om de teatru valoros. Este omul în care am foarte mare încredere, profesorul pe care l-am avut și pe care îl știu dedicat 300% teatrului, un teatrolog care se respectă și care este updatat cu tot ce înseamnă festival național și internațional de teatru. Al doilea nume este Șerban Puiu – profesor de teatru la Universitatea Națională de Teatru și Cinematografie, un regizor cu care eu am colaborat, un om pe care l-am cunoscut pe vremea când era asistentul maestrului Liviu Ciulei, la începtul carierei sale de regie. Merg 100% cu el alături, extrem de pregătit, de iubit de toți studenții, un om care iubește actorii, care știe să facă comedie; comedia este foarte grea, nu este deloc un gen facil, un om de teatru educat, cultivat și preocupat de starea teatrului. Andrei Munteanu, un nume poate mai puțin cunoscut, însă un regizor valoros și expert pe teatru rus în primul rând. Teatrul românesc este tributar teatrului rus. Nu știu un actor care să nu-și dorească să joace Cehov, să joace literatură rusă. Este demonstrat că Cehov este cel care reușește să adune actorii la un loc. Se spune că toții marii profesioniști de teatru au ajuns la aceeași concluzie: dacă lucrezi Cehov și faci workshopuri despre Cehov, atunci colectivul se încheagă. Andrei Munteanu este expertul nostru pe literatură rusă, literatură dramatică rusă și probabil va coordona workshopurile de teatru de afară (…) Ei cred, ca și mine, că putem să facem un lucru extraordinar.

„Este benefic ca actorii să aibă cât mai multe colaborări, cu cât mai multe instituții de cultură”

R: Cum vor simți în buzunare actorii de la Bacovia prezența dumneavoastră în Bacău?

A.S.: Dacă Anca Sigartău ar avea în buzunarele ei bugetul administrației publice, credeți-mă că de aici din biroul ar curge tot spre buzunarele lor. Știu ce e aia salariu de actor, știu că este nevoie să aibă colaborări. Spun de acum, să se știe foarte clar, că sunt un actor care crede în colaborări. Avem de a face în managementul instituțiilor de cultură cu două tipuri de manageri: cel care crede că actorul este sclav pe plantație și nu are voie decât în teatru să slujească și nu are voie la niciun fel de colaborare, pentru că trebuie ținut și monitorizat 100%, și este genul de manager gen Radu Penciulescu, care considera că este chiar benefic ca, la un moment dat, actorul să colaboreze cu alte instituții de cultură, pentru că se va întoarce proaspăt, cu alte experiențe și va aduce un spor de calitate actului artistic. Eu pledez cauza acestui tip de management. Îmi doresc cât mai multe proiecte pentru actori. Mi-aș dori la anul să nu am loc de ei, să spună toți că au un one-man-show, vreau să fiu în a unsprezecea ediție a Galei STAR, îi încurajez din tot sufletul, mai ales că eu consider că această experiență este obligatorie pentru orice actor. Trebuie să joace un one-man-show, trebuie să joace măcar o dată pentru copii și, la un moment dat, trebuie să se oprească și să ia în considerare toată activitatea practică și să o teoretizeze. Că acest moment se numește doctorat, masterat, că se numește curs de pedagogie sau altceva, este punctul de plecare pentru viitor, pentru altă etapă.

„Prefer să lucrez cu actori ocupați”

R: Deci nu vor pleca cu mai mulți bani lunar, de la casierie, dar îi veți încuraja să aibă proiecte?

A.S.: Să dea Dumnezeu să plece cu mai mulți bani, îmi doresc lucrul acesta, dar nu știu la ora asta… sunt în prima zi. Vin de la o ședință la care mi s-a spus clar că să nu care cumva să cer vreo mărire… Nu mă oprește nimeni să visez, dar la ora asta avem bugetul și funcționarea după restricțiile și regulile administrației locale. Îi voi îndruma din tot sufletul. Am lucrat foarte mult la Disney și făceam coordonarea asta de actori și mi se spunea „Anca, nu-l aduce, că este foarte ocupat!”. Prefer să lucrez cu actori ocupați. Vreau să lucrez cu oameni ocupați, au altă dinamică. Voi fi fericită când actorii Teatrului Bacovia vor fi foarte ocupați. Nu cred în actorul care stă, nu cred în teatrul care nu are activitate. Să nu se supere nimeni, dar este un banc care spune: înșiet, înșietișor, diloc și pi loc. Eu în asta nu cred. În momentul în care vom organiza turneele naționale, internaționale – asta este miza – în momentul în care vom avea proiectele europene pe care le visez și sunt puse să se întâmple în acest proiect de management… atunci și buzunarele… să dea Dumnezeu să nu le încapă banii în buzunare.

Trebuie să le dăm, că ăștia chiar fac la teatru

R: Ce vă propuneți, în primul rând, creșterea veniturilor proprii sau diminuarea ponderii pe care o are alocarea din partea Primăriei?

A.S.: De ce trebuie să facem o asemenea delimitare? Am studiat modelul unei companii independente. Toată lumea asta îți spune: te duci în Bacău, unde te bagi, știi ce e acolo, e o instituție bugetofagă – și în momentul ăsta normal că te gândești la veniturile proprii. Sunt importante. Mi-aș dori să realizăm producții atât de importante, încât ei să spună că „trebuie să le dăm, că ăștia chiar fac la teatru”. Dacă vom produce lucruri valoroase și vor vedea cei din administrație și vor înțelege că aceste proiecte cultutale sunt cele care vor da vizibilitate zonei, atunci vom avea de a face cu o creștere a finanțării.

Stagiune de musical la Teatrul de Vară + Zilele Porților Deschise, cu nouă spectacole gratuite în trei zile, 7 – 9 mai

R: Ce veți face cu Teatrul de Vară?

A.S..: Teatrul de Vară nu am de gând să-l fac nici muzeu, nici să pun lacăt pe el. Ne dorim să se joace, să-l umplem cât de mult vom putea. Asta se va realiza în primul rand prin stagiunea de musical. Cred că lumea are nevoie de comedie, are nevoie de musical, de spectacole de calitate, de teatru de repertoriu școlar. O să mă auziți ca un papagal. În primul asta voi încerca să fac: stagiune de musical, stagiunea de comedie, stagiunea de repertoriu școlar. Dacă vă uitați bine, la ora asta stagiunea de musical și de repertoriu școlar nu se regăsește în politica repertorială a nici unui teatru din România. Ar fi punct ochit, punct lovit pentru Sigartău să se întâmple. Vom lansa în weekendul următor 7 – 8 – 9 un eveniment în care vreau să mă întâlnesc și cu publicul băcăuan, sunt deschisă acestui dialog și acesta este momentul, invit publicul băcăuan la Zilele Porților Deschise în care vom prezenta 9 spectacole: unul de animație opt ale Secție Dramatice, cu intrarea liberă. 10 este ziua liberă, pe care noi o dedicăm publicului băcăuan, este primul nostru cadou, faptul că actorii au știut fiecare să își rupă zile libere, sărbători, și le-au dedicate publicului, teatrului și mesajul este foarte clar. Noi suntem pentru publicul spectator și îl invit la o întâlnire cu trupa teatrului și cu mine personal, așa că porțile sunt deschise. Un maraton teatral – așa să îl perceapă.

R: Propuneți pentru 2015 – 2016 montarea unor piese în regia Ancăi Sigartău. E lesne de înțeles întrebarea…

A.S.:  Am făcut un masterat de regie… e o formă de a mea de a mă împrieteni cu colectivul, de a mă apropia, de a lucra. Nu vreau să conduc teatrul de pe scaunul acesta. Nu cred. Anca Sigartău este manager și, după modelele înaintașilor mei, respectiv doamna Bulandra, absolut toți oamenii de artă care au manageriat o insituție de cultură nu s-au deprofesionalizat, n-au ales să se închidă într-un birou. Mă refer la Lucia Sturza Bulandra, la Liviu Ciulei, la Victor Rebengiuc, Virgil Ogășanu, Ducu Darie – toți au lucrat. Caramitru la Teatrul Național montează și joacă în același timp. Nu cred că pot fi acuzați de un prost management al instituției. Din contră. Sunt tot actor, acolo mă voi întoarce, întotdeauna pe scenă.

R: Implicarea actorilor în programele Familia Bacovia sau Teatrul Special, respectiv participarea la evenimente în orfelinate sau adresate persoanelor cu dizabilități va fi în virtutea fișei postului? Ca să nu spun voluntariat.

A.S.: Nu este în virtutea fișei postului. Teatrul are aceste aspecte: aspectul ludic, divertisment, dar dacă nu știi să armonizezi aceste aspecte ale teatrului pierzi. Trebuie îmbinate. Avem și partea atractivă, de divertisment, dar nu vreau să uit partea educativă, partea socială. Am observat că nu luăm în considerare și acest segment de public. Am observat că există actori de la noi din teatru care chiar dezvoltă programe. Ștefan Alexiu s-a bucurat de recunoaștere. El a lucrat pe acest segment. Încurajez orice fel de proiect care va atinge și acest segment de public.

„Trebuie să ținem cont de publicul băcăuan. Nu există o politică repertorială coerentă. Fiind un teatru subvenționat de spectatori, e normal să facem spectacole pentru ei”

R: Printre punctele slabe din analiza SWOT: notorietate extrem de scăzută ca prestigiu, repertoriu prăfuit și neadecvat pieței. Cum credeți că privesc actorii considerațiile astea?

A.S.: Credeți că ei nu-și dau seama? N-ar fi existat această inițiativă a Elizei, dacă nu simțea și ea că trebuie să se întâmple. Ați văzut declarațiile lor. Anca Sigartău nu se poziționează pe poziția de atotcunoscătoare. Sunt alături de ei și vom privi împreună obiectiv. Tot ce pot să fac este ca întreaga mea experiență artistică și de învățământ de management este să o pun în slujba acestui teatru. Se vede că nu există – și sunt foarte multe exemple la nivel național – o politică repertorială coerentă. Ăsta este unul din punctele care m-a șocat în momentul în care am vorbit cu secretarul literar, fostul secretar angajat de doamna Bulandra, care a schimbat foarte mulți directori. L-am întrebat care crede că este punctul slab? El mi-a răspuns că nu mai există o politică repertorială corectă, coerentă. (…) Trebuie să ținem cont de publicul băcăuan aplicat, trebuie să ținem cont de necesitățile tinerilor, pentru că așa s-a născut acest teatru de repertoriu școlar, care după părerea mea este obligatoriu. Trebuie dezvoltat un proiect în care latura educațională să fie extrem de pregnantă. Nu mai ai cum să nu te implici ca artist.

R: Spuneți că ați găsit o structură haotică a repertoriului. Credeți că a fost cauzată de restricțiile financiare sau de viziunea (lipsa viziunii) de management?

A.S.: Ce are una cu alta? Eu înțeleg n-am bani, nu pot să fac… Doamnă, dar trăim în 2015, o perioadă în care deschiderea – vorbim despre fonduri europene, vorbim despre deschidere. În 1991, la Teatrul Bulandra, eram singurul teatru din Uniunea Teatrelor Europei și, la un moment dat, mi-a spus cineva că toți suntem în Uniunea Teatrelor Europei. Așa trebuie să gândim. Noi, Teatrul Bacovia, trebuie să ne gândim că suntem un teatru al Uniunii Teatrelor din  Europa. Asta înseamnă că acești actori sunt colegi cu actorii de la Piccolo Teatro din Milano, de la Teatrul Odeon din Paris, de la Teatrul Național din Köln și așa mai departe. Nu e cale de întoarcere. Așa vreau să ne raportăm. De acolo vin, nu pot să pun ștacheta mai jos. Sigur, ținem cont în primul rand de cerința publicului. Ne vom adapta. E normal să te adaptezi. Mă întreba cineva la conferința de presă cum o să faceți, veți ridica ștacheta foarte sus sau o veți coborî? Ce-i asta? Ne întâlnim la mijloc. Fiind un teatru subvenționat de spectatori, este normal să facem spectacole pentru ei. Nu facem experimente teatrale pe banii comunității. Astea le facem în garaj, pe banii noștri, cât vrem. Pe banii contribuabililor trebuie să dăm povești, spectacole la care să își dorească să mai vină încă o dată și încă o dată.

R: Proiectul de management în baza căruia ați obținut postul e făcut pentru perioada 2015 – 2017 și are în vedere 34 programe. Îl considerați orientativ, cu linii directoare sau doriți să vă țineți de el în literă și spirit?

A.S.: Sunt programe care se susțin 100%, programe fiabile, propuse în urma unui studiu. Nu a visat Sigartău cai verzi pe pereți. Sunt realizabile. Doar nu am făcut un proiect de management să-mi iau un scaun în Bacău.

R: În proiectul de management vă propuneți o anumită diversificare a ofertei, de la programe tematice Shakespeare sau dedicate culturii ruse până la cabaret, o serie de comedii, programe pentru copii, fructificarea perioadei vacanțelor. Ce a lipsit Teatrului Bacovia pentru a realiza toate acestea și până acum?

A.S.: Nu vreau să răspund la întrebarea asta. 

R: Aveți o estimare a costurilor pe care le-ar presupune implementarea integrală a proiectului dumneavoastră de management? La cât se ridică?

A.S.: Nu.

„Dacă auditul arată un minus, nu îl car eu în spate. Fiecare răspunde pentru faptele lui”

R: Anvergura evenimentelor propuse prin proiectul de management e foarte amplă. Resursele pentru a le susține?

A.S.: Ar trebui să plecăm de la câți bani avem acum. Răspunsul cinstit îl vom avea în urma unui audit. Apoi, la prima mână, răspunsul este 0. Nu avem bani. Este răspunsul cât se poate de optimist. Sperăm să nu fim în minus, dar vă spun de acum: dacă sunt în minus, voi face tot posibilul să nu le car eu în spate. La acest nivel fiecare trebuie să fie răspunzător de faptele lui și de ce s-a întâmplat. Nu am de gând să fac pomană cu banii actorilor din teatru. Pomana o facem la Biserică. Aici nu glumim și fiecare va trebui să se supună legii și ne vom mai vedea și vom discuta în urma rezultatului auditului.

R: Puneți un foarte mare accent pe marketing.

A.S.: E normal. Tocmai ați făcut trimitere la analiza SWOT, care spune că nu există vizibilitate. Păi dacă eu stau aici și mă joc în baie și nu știe nimeni… Mă interesează parteneriatele cu toate formele de promovare artistică. Consider că toți sunt deschiși. De câteva zile am bătut palma pentru un parteneriat cu Europa FM, nu e foarte greu de realizat, dar trebuie un pic de implicare și o echipă de specialiști. Marketingul este o profesie și Sigartău va colabora cu oameni care știu meserie.

R: Dar bani pentru toate astea?

A.S.: Există parteneriate, există fonduri europene și până la urmă voi discuta cu Consiliul Artistic și echipa de finanțiști ai acestui teatru. Trebuie să am răgaz.

R: Vorbiți de fonduri europene. Până acum s-a tot spus că o instituție cum e Teatrul nu poate atrage fonduri europene.

A.S.: Nu este un discurs  electoral, dar colaborez cu un specialist în acest domeniu, pentru că Sigartău nu este specialist în accesarea fondurilor europene. Există Fondurile pentru Europa Creativă până în 2020 și nu avem de gând să le ratăm. Managerul trebuie să aibă echipa corectă.

R:  Cum veți colabora cu acești oameni? Vor fi angajați ai teatrului?

A.S.: Nu. Specialistul în domeniu nu va fi angajat al teatrului. Știți de ce? Pentru că nu are bani teatrul să-l plătească. Asemenea oameni cu care eu vreau să lucrez sunt foarte scumpi și sunt destul de rari în România. Am avut ocazia să încep o colaborare cu acest domn în 2005, la Sibiu, și știu exact ce-i poate pielea. Este un om care a fost implicat direct în proiectul Sibiu – Capitală Culturală Europeană. Domnul Pandele și-a asumat rolul de a aduce bani teatrului, interesul lui va fi să aducă tot mai mulți bani, pentru că își va lua procent din banii aduși teatrului, pe contract, legal și foarte transparent.

R: Consiliul Artistic cum va fi remunerat?

A.S.: Nu este remunerat și îmi doresc foarte tare să avem și un membru onorific:Yuri Kordonski. Este un mare nume al regiei. Un ucenic a lui Lev Dodin, care a scris pagini în istoria teatrului universal.

R.: Tot în proiectul de management am văzut că vreți mai mulți actori.

A.S.: Este normal să vrem să creștem trupa, să o întinerim.

R.: Ați menționat că nu vi se pare normal să fie trei impresari la numărul de actori din Teatrul Bacovia.

A.S.: Da. Eu nu am văzut în niciun teatru. Să ne înțelegem. Nu am nimic cu acești oameni. Pe mine mă interesează organizarea instituției. M-am uitat stânga dreapta. Nicăieri nu am întâlnit. Teatrul Național – cât o hidrocentrală – nu are trei impresari angajați. Nu am nimic cu ei, îmi doresc să colaborăm, dar să o facem așa cum se face. Contract, mandat, comision și așa mai departe. Toată lumea face lucrul ăsta și funcționează foarte bine. Va fi avantajos și pentru dânșii, în loc să stea pe un salariu de nimic. Orice decizie o voi lua îmi pun problema unui întreg. Nu am nimic personal cu nimeni. Mă gândesc cum este mai bine. Așa cum un regizor vede întregul, așa va trebui să încercăm să facem un puzzle cât mai avantajos, posibil ca fiecare să-și găsească locușorul în interesul instituției. E prea devreme să spun ce voi face cu trupa. Trebuie să facem trupa. Consider că trebuie să împrospătăm permanent. Nu e că facem acum un concurs să angajăm zece actori. Poate nu am nevoie pe tipologia respectivă. (…)

R: Ce rol aveți în Gala STAR 2015?

A.S.: Rolul de fan numărul 1. (zâmbește) Îmi dârdâie picioarele. Sunt emoționată.

R: Ce se va întâmpla cu Gala de la anul. pentru că nu am găsit-o în proiectul de management. Am găsit Festivalul Teatrului Bacovia „TheaterStock. Aşa cum festivalul de la Woodstock are mai multe secţiuni, festivalul Teatrului “ Bacovia”  ar avea mai multe secţiuni ce ar include forme de teatru diferite, cum ar fi pantomimă, circ, jonglerie, magie, animaţie, dans, teatru muzical (spectacole rock, dubbstep etc).”

A.S.: TheatreStock nu are legătură directă cu Gala STAR. Noi nu intenționăm să desființăm, Doamne ferește. Intenționăm să creștem festivalul, asta se va întâmpla. Nu la anul, în următorii ani.

R: Unde veți locui în Bacău?

A.S.: Am să stau destul de puțin acasă, îmi doresc să stau cât mai mult aici, în teatru și pentru mine e mai puțin important lucrul ăsta. Atât timp cât am un acoperiș deasupra capului sunt bucuroasă.

R.: Copiii ce au spus?

A.S.: Copiii mei sunt mari.

R.: Da, dar nu toată lumea știe.

A.S.: Da, am fost întrebată dacă îmi aduc copilașii. Sonia e măritată, mijlociul nu mai stă cu mine, iar cel mic are și el 19 ani, este mare și urmează să plece la studii. Au fost foarte mândri. Pentru ei nu a fost un șoc, pentru că o știu pe mămica lor foarte curajoasă și știu că întotdeauna a fost deschisă experiențelor. Mă duc cu mult curaj înainte. Cu Dumnezeu înainte nu ai cum să dai greș. Dacă nu voi reuși să fac treabă bună, nimeni nu mă ține legată. Nu e vorba de un scaun, e vorba de suflete aici.