Stiri si noutati din Jud. Bacau. Temele care conteaza. Mai mult decat informatie.
Colecția săptămânalului Steagul Roșu deținută de
Biblioteca Județeană „Costache Sturdza” are lipsuri. Prima pagină a numărului din 7 ianuarie 1984 este decupată, iar din anul 1983 lipsesc numerele care au văzut lumina tiparului între 8 ianuarie și 19 martie.
Colecția de la Direcţia Judeţeană Bacau a Arhivelor Naţionale e însă completă.
Ediția din 7 ianuarie 1984 conține și un portret al Elenei Ceaușescu, semnat de Dan Hatmanu, pictorul care a semnat și tabloul în care Elena și Nicolae Ceaușescu ciocneau un pahar cu Ștefan cel Mare.
Numărul apărut pe 22 ianuarie 1983 include „Cuvintele inimii”, material semnat de scriitorul Octavian Voicu, dar și poezii înălțătoare semnate de Sebastian Lăzăroiu, Victor Munteanu sau Victor Mitocaru. Poeziile patriotice urmau practic îndrumările iubitului conducător: „Trebuie să facem astfel încât în activitatea literară să se oglindească cu putere viața, munca și năzuința poporului nostru, să contribuie la cultivarea nobilelor sentimente de dreptate socială și națională. (…)”
„Nimic mai frumos decât veacul înnumărat cu vârsta ta, ajutat de tine să crească în faimă. Un om încercând să propună numele poporului său eternității și astfel poetul să spună: În grădina patriei tale cresc florile păcii! O țară de oameni care știu că aici, cu noi, este puterea, că de noi depinde aruncarea în brazdă a celor mai bune semințe.(…)” – scria Octavian Voicu, actualul patron spiritual al Școlii nr. 1 din Bacău, care azi îi poartă numele.
În același număr, pionierul Sebastian Lăzăroiu scria:
Partid, îndrumător de bucurie
Partidului,
din inimă fiebinte,
îi datorăm iubire
și dragoste de fii,
recunoștință vie celui ce
ne conduce
și ne îndrumă pașii
pentru mîine
Ne-nvață ce e pacea,
ne-nvață să muncim,
iar noi,
oriunde îl urmăm
și-i ascultăm oricând
povața.
Victor Munteanu, actualul șef al Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Național Neamț, semna poezia „Trandafirii deasupra orașelor”
„tăceri curate în ochi de copil ziua aceasta
când stau în fața pământului odată cu cerul
mîna mea de aprins trandafirii deasupra orașului
și privirea veche a țării deasupra pămîntului
(…)
Brațul de strămoș ce-a rezolvat distanța –
Primul Român iscălind cu eternitatea
un fel adânc de cântec în lucruri.”
Coleg de pagină le-a fost și scriitorul Victor Mitocaru, fost vicepreședinte al Consiliului Județean Bacău.
Seară de ianuarie
În veacu-ncărunțit de patimi
se-ntârzie o oră de visare
pe bolta țării stol de pace,
de dor și râvnă și nestrămutare!
(…)
Deci să-nălțăm paharul până în tărie
sub pure troieniri de sărbători,
căci ni-i unirea-n faptă, inimă inimă și gânduri
frântură de durată în tricolor.
Publicistul oneștean Mihai Pauliuc își punea din nou talentul în slujba elogierii lui Ceaușescu.
Ca stânca și ca iarba
De-o viață ești al țării – al inimii aproape –
Ființa, neamul, imnul, de-atunci le preamărești
Respiri adînc, puternic, în lucrurile toate
Ca rodul din livezi tot mai bogați ne crești.
În mîini înaripate preaînțelept ne-ai spus
Simbolurile țării să le purtăm departe
Precum visa Poetul, clăditu-ne-am în sus,
Prezenți ca și întregul ce tot mereu se-mparte.
Ne-ai învățat cuvîntul – tăria în amiezi –
Cetăți cu grai fierbinte ai botezat sub soare,
Cu gestul fără seamăn a ceea ce cutezi
Și rosturi noi alegi, plecărilor spre mare.
Ești cel de pretutindeni – voință și lumină
Primul oștean al gliei și – acestei omenii
Cu vremea deopotrivă, eroică, senină
Ca stînca și ca iarba, alături să ne știi.
Pe o pagină închinată Elenei Ceaușescu, profesorul și poetul comăneștean Leonid Iacob, care, conform propriilor descrieri, conduce din 1981 cenaclul literar „Mugurașii”, având numeroase distincții și o bogată activitate publicistică, scria: „Te-ai risipit / în sufletele noastre / de fiice și de fii răzbătători / și veghea ta e-o oază de neliniști”.
Proza e reprezentată în acest material de Valentin Anastasiu, fost director al CAROM și al Rafinăriei Dărmănești. Director general al Combinatului Petrochimic Borzești, Anastasiu semna în 1984 textul „Contribuție de inestimabilă valoare teoretică și practică adusă la dezvoltarea chimiei”. Câteva pasaje: „chimia a beneficiat din plin de aportul științific remarcabil al academicianului doctor inginer Elena Ceaușescu, dezvoltându-se în iritmuri tot mai mari de la un cincinal la altul […] Prin lucrările elaborate, al căror conținut este caracterizat de o admirabilă acuratețe și rigoare a cercetării, de o mare originalitate și de interes practic imediat, tovarășa Elena Ceaușescu a reușit să creeze, într-un interval de timp destul de scurt, o importantă și prestigioasă școală de știință și tehnologie a polimerilor, care inspiră numeroase cercuri de specialiști din străinătate. […] sînt dovezi remarcabile de care se bucură în lume un om de știință român, al cărui renume este indisolubil legat de cel al patriei sale, afirmîndu-se ca un cercetător de cea mai înaltă specialitate și performanță. […] Metamorfozele chimiei și petrochimiei borzeștene reprezintă o efigie care poartă chipul său, al savantului care a știut să împletească în modul cel mai fericit, cel mai original, geniul științific novator și creator cu o prodigioasă activitate politică.”
După Revoluție a ajuns în PNȚCD (!), iar presa îl descria în 2004 ca făcând parte din mafia din Onești, grupată în jurul lui Viorel Hrebenciuc.
Un alt material pe tema elogiilor aduse de personalități băcăuane familiei și regimului Ceaușescu, aici.