De ce

candidați, domnule Teodor Meleşcanu?

Candidatura mea a fost determinată de o evaluare pe care am făcut-o privind situaţia României. Am ajuns la concluzia că urmează o perioadă extrem de complicată pentru noi şi pe plan intern, din cauza problemelor de ordin economic, dar mai ales pe plan extern. În aceste condiţii, am considerat că un preşedinte trebuie să fie capabil să lucreze cu primul-ministru, pentru promovarea intereselor externe ale României. Preşedintele are principalele atribuţii în materie de politică externă, dar el nu le poate realiza fără sprijinul Ministerul Afacerilor Externe şi al Guvernului. Este una dintre zonele în care lipsa de colaborare poate să creeze prejudicii foarte mari, aşa cum s-a întâmplat în ultimul timp. Am considerat că, din toate punctele de vedere, sunt omul care are competenţa pentru a ocupa o asemenea funcţie şi a mă ocupa de aceste probleme, ca fost ministru de externe, director al Serviciului de Informaţii Externe. Şi sunt la vârsta la care pot, cu adevărat, să aduc un mare plus nu numai de profesionalism şi competenţă, dar chiar de experienţă, pe care am  obţinut-o în decursul unei cariere foarte lungi. Am considerat că, după mai bine de 40 ani în slujba statului roman, este cazul să iau şi această decizie, cu riscurile de rigoare, pentru că altfel nu mi-aş ierta-o niciodată, dacă nu aş face-o.  

Care sunt categoriile de electorat cărora vă adresați în mod deosebit și de ce?

Principala categorie de electorat este 70% din populaţia ţării: cei 40% care nu votează și cei 30% care nu sunt încă decişi cu cine să voteze. Este un bazin foarte important la care trebuie să ajungi cu mesajul, cu proiectul politic pe care trebuie ţi-l propui. Evident că nimeni nu-şi poate propune ca toţi cei 40% care nu votează să vină la vot. Important este ca. din cei 30% care-s nehotărâţi, să obţii nu număr cât mai mare de voturi şi, dacă se poate, pe cei care nu participă la vot, să încerci să-i aduci. Tocmai de aceea, campania pe care o fac eu este total diferită de campania pe care o fac alţi concurenţi. Eu nu adun oameni pe stadioane, nici nu am cum să fac acest lucru, să-i duc cu autobuzele la concerte, la adunări în care eu să mă pot adresa lor. Nu am nici structurile de partid  şi nici mijloacele financiare.

Este un dezavantaj pentru dumneavoastră acest lucru sau un avantaj?

Este şi un avantaj şi un dezavantaj. Avantajul foarte mare este că, în momentul în care voi fi ales, nu voi fi dator nimănui şi nimeni nu va putea să vină să mă tragă de mânecă să fac ceva cu care nu sunt de acord, tocmai pentru că voi fi un om ales de cetăţeni. Până la urmă, trebuie spus foarte clar că preşedintele este ales de cetăţeni, nu de partide. Sigur că partidele, folosindu-şi mecanismele, pot determina cetăţenii să voteze într-un fel sau altul, dar, până la urmă, cetăţenii hotărăsc. Doar faţă de ei ai responsabilităţi. Funcţia de preşedinte este singura din statul român care are ca obiectiv reprezentarea tuturor cetăţenilor. Am considerat că cea mai importantă sarcină pentru preşedinte este să se asigure de funcţionarea instituţiilor statului, de funcţionarea eficientă a instituţiilor statului, ca să fiu elegant, pentru că de multe ori lucrurile nu se mişcă deloc. Știu să fac acest lucru, inclusiv prin propunerea pe care am făcut-o de reducere numărului parlamentarilor la 324, prin reducerea mandatului preşedintelui, de la 5 la 4 ani, astfel încât el să coincidă cu alegerile parlamentare. Se face şi o economie de bani, dar nu ăsta e principalul motiv, ci faptul că în România s-a dovedit că este aproape imposibilă coabitarea între un preşedinte, de o anumită oriecntare, şi un prim-ministru de o altă culoare politică. S-au distins eforturile de coabitare prin atacuri, dezbinare şi răzbunări. Pot să fac instituţiile statului să funcţineze în interesul cetăţeanului. Nu am parti-pris-uri. Nu am datorii faţă de nimeni.

Credeţi că, doar cu acest mesaj, îi puteţi convinge pe nehotărâţi să vină la vot şi să vă voteze?

Într-o singură frază, mesajul meu este că ne-am săturat de dezbinare, de bătălii şi de răzbunări. Avem nevoie să ne strângem în jurul unei persoane care este preşedintele ţării şi care este singurul în măsură să asigure, în perioada următoare, o evaluare coerentă şi poziţii coerente ale Românei pe plan intern şi internaţional. Tocmai acest mare avantaj îl am, că nu sunt certat cu nimeni, din niciun partid politic.

Deocamdată.

Nu. Şi nu-mi stă în fire. Sunt un om care nici în familie nu mă cert, darămite într-o asemenea funcţie. Voi fi un partener cu primul-ministru, foarte sincer şi deschis.

Indiferent care ar fi acesta?

Indiferent! Eu îmi doresc să rămână în continuare Victor Ponta şi să lucreze cu mine în calitate de preşedinte. În tot cazul, nu am nicio dificultate. Ceea ce hotărăşte majoritatea ca prim-ministru este pentru mine un partener. El are legitimitatea pe care i-o dă votul electoratului.

Am câteva chestiuni care sunt pentru mine extrem de importante, în special în domeniul economic. Deşi nu preşedintele este responsabil pentru politicile economice, el are un cuvânt de spus şi instrumente pentru a influenţa evoluţia politicilor. Din acest punct de vedere, prima şi cea mai importantă este o dublare a venitului românilor, în următorii patru ani. Nu e vorba de un populism. Vă spun acest lucru pentru că e vorba, pur şi simplu, de un calcul economic extrem de simplu. Dacă oamenii nu au capacitate de a cumpăra lucruri, economia nu merge, nu ai cui să vinzi. Noi putem produce orice în ţară şi am dovedit lucrul acesta.

Putem produce pentru intern sau putem conta și mai mult pe piaţa externă. 

Mulţumesc pentru că aţi adus în discuţie acest lucru. Putem produce ori pentru export, ori pentru piaţa internă. Problema este că, la ora actuală, structura exporturilor noastre este de 85% pe Uniunea Europeană, iar din punct de vedere economic, U.E. nu se simte prea bine. Toate ţările europene au dificultăţi. Există şi acolo o evidentă scădere a consumului, ceea ce afectează şi exportul românesc către aceste state. Mai mult, a început să apară, din cauza crizei, o anumită tendinţă spre încurajarea tuturor cetăţenilor să cumpere produse locale şi nu produse de import. A fost o perioadă mai mare în care solidaritatea europeană era cuvântul de ordine. Astăzi, din ce în ce mai mult, vedeţi şi pe plan politic, asistăm la mesaje de genul: cumpăraţi ce producem noi, astfel creaţi locuri de muncă, generaţi venituri pentru cetăţenii noştri. Din această cauză spun că exportul nu va putea să fie, pentru noi, singura soluţie de creştere economică. Va trebui să creştem capacitatea pieţei interne în a absorbi bunuri şi produse în România.          

Există în cursa pentru Cotroceni trei candidați care fie provin din PNL, fie au legătură cu PNL. Care sunt minusurile domnilor Iohannis şi Tăriceanu, pe care considerați că le acoperiți dumneavoastră?

Iohannis nu este perceput ca un liberal.

În tot cazul, aşa este promovat.

Da, într-adevăr. Aşa este promovat, dar el a venit foarte recent în PNL şi care, mai degrabă, a venit pentru proiectul de preşedinte decât pentru proiectul de partid. El este un fel de etern candidat de rezervă, în viaţa politică românească, iar încrederea în el nu cred că este foarte mare nici la nivelul PNL.

Dar la nivelul PDL?

La nivelul PDL, nici nu are rost să mai discutăm. Tăriceanu a fost un bun prim-ministru, provine din Partidul Naţinal Liberal, dar, la ora actuală, se află într-o dispută extrem de adâncă cu PNL, pentru că a plecat şi a creat un concurent, Partidul Liberal Reformator, şi este perceput ca unul care a spart PNL. Din acest punct de vedere, eu sunt singurul de provenienţă liberală, pentru că mi-aţi spus că sunt trei, care este perceput ca un om care, în toată perioada cât a făcut politică în cadrul PNL, a sprijinit pe toată lumea, a participat la toate campaniile. Atunci când am avut onoarea să servesc ca ministru al Apărării, din partea PNL, nu numai că nu am creat probleme, ba am fost unul din miniştrii care întotdeauna a reprezentat un succes din partea PNL, în domeniul pe care l-am gestionat. Deci, în mod normal, contez nu doar pe voturile celor nehotărâţi, ci şi pe un număr important de voturi din partea liberalilor, oamenilor cu vederi liberale din România, dar şi din partea membrilor PNL, mai ales din zona organizaţiilor de tineret, care doresc o alternativă la tot ceea ce se întâmplă. Nu ascund că s-ar putea să obţin voturi şi de la PSD, iar acest lucru, evident că mi-ar face o mare plăcere.     

Care sunt estimările dumneavoastră cu privire la procentele obţinute de candidaţi pentru primul tur de alegeri?

Estimarea mea, după toate calculele pe care le-am făcut, este că voi intra în turul doi cu Victor Ponta. Pe de o parte, va fi un succes foarte mare al democraţiei în România, pentru că vor fi reprezentate cele două zone de centru-stânga şi de centru-dreapta. Al doilea mare avantaj este că vom avea o campanie între turul I şi turul II foarte civilizată, bazată pe argumente, pe proiecte şi pe propuneri. Ceea ce sper să dea şi oamenilor un mesaj că se poate şi altfel într-o campanie electorală, fără atacuri murdare sau cu răfuieli, folosind diverse instituţii. În final, cred că  rezultatul va fi foarte bun pentru România: un prim-ministru tânăr şi energic, cum este Victor Ponta, şi un preşedinte drept şi competent, aşa cum este Teodor Meleşcanu.

Dacă nu veţi intra în turul doi, cine v-ar fi mai apropiat: Ponta, Iohannis sau Tăriceanu?

Vă spun cinstit că nu mi-am făcut un calcul pe acest scenariu. În momentul când se va ajunge la această chestiune, o să iau o decizie. 

Ați accepta funcția de prim-ministru intr-un Guvern după noiembrie? Vi s-a propus? Cu care președinte ați colabora mai bine, Ponta sau Iohannis?

Nu candidez la funcţia de prim-ministru şi e greu să fii prim-ministru când majoritatea aparţine unui alt partid. Ai nevoie de majoritate în Parlament. Nu cred că există acum altă alternativă decât aceea a PSD, care a obţinut, sigur prin USL, un vot zdrobitor. Evident, voi sprijini cu ce voi putea, de pe locul pe care mă voi afla, la un moment dat sau altul.

Unde îl vedeți pe Traian Băsescu după alegeri, retras din viața politică sau implicat?

Este o hotărâre grea, pe care trebuie să o aleagă preşedintele Băsescu. Va depinde de modul în care vor fi percepute eforturile sale, în continuare. Se încheie o perioadă de 10 ani. Depinde de măsura în care va putea să se „rebranduiască” şi să joace un rol, în continuare, în viaţa politică.   

De unde aveți bani pentru campanie şi de unde aţi avut resurse pentru strângerea de semnături?

Strângerea de semnături nu a costat nimic. Acţiunea s-a făcut cu voluntari, fie cu sprijinul unor partide mai mici. Campania mea este diferită, vă spuneam, nu implică costuri faraonice, cu spectacole, concerte, autobuze. Cheltuielile sunt foarte mici şi ele sunt toate, repet, toate, suportate din donaţii vărsate într-un cont, începând cu suma de 1 leu. Aceasta este singura modalitate de finanţare, care îmi dă mie siguranţa că nu voi avea obligaţii faţă de nimeni, doar faţă de toţi cetăţenii României. 

La alocările de fonduri privind sănătatea stăm mai rău, dacă ne raportăm la PIB, și mai bine, dacă ne raportăm la procentaj din veniturile bugetare. Problema subfinanțării e, prin urmare, la colectarea veniturilor la bugetul de stat. Considerați că e o problemă de siguranță națională lipsirea domeniului sănătății de alocări bugetare din cauza insuficientei colectări de venituri la bugetul de stat?

Da. Vă spun categoric, da. Problema sănătăţii, ca şi a educaţiei, de altfel, reprezintă o problemă de securitate naţională. Niciodată nu am privit nici la sănătate, nici la educaţie ca fiind cheltuieli bugetare, ci ca fiind investiţii bugetare în viitorul României. Dacă nu facem acest lucru, ne punem în pericol naţiunea fără să ne atace nimeni. Din acest punct de vedere, vreau să spun că principala problemă, aşa cum văd eu lucrurile, este că rata de colectare a impozitelor şi taxelor, în România, inclusiv a contribuţiilor de asigurări sociale, şomaj, sănătate, ajunge la 32%.

Faţă de media Uniunii Europene, care este de 44%.

Aşa este, iar în unele ţări, precum Germania, ajunge la 60%. Într-o ţară vecină şi prietenă, precum Bulgaria, rata de colectare este de 42%. Dacă noi am ajunge cu rata de colectare numai la nivelul Bulgariei, deci 42% în loc de 32%, ar intra în economia românească 10 miliarde de euro pe an. Este o sumă fabuloasă şi care ar rezolva şi problemele de sănătate, de educaţie şi altele. În materie de sănătate, cred că mai este şi o altă problemă pe care trebuie să o discutăm foarte deschis. Este faptul că nu folosim, încă, oportunităţile pe care le prezintă instituţiile de sănătate private. Acestea au două mari atuuri. Oferă condiţii mai bune pentru pacienţi şi salarii mai bune pentru medici. Sigur că acest sector privat de sănătate este accesat de un număr relativ redus de oameni, cei care-şi pot permite. De aceea, una dintre cele mai importante iniţiative pe care le susţin este aceea de instituire, pe lângă un pachet minim de sănătate, aşa cum doreşte Ministerul Sănătăţii, a unui pachet minimal de servicii medicale în sistem privat, care să fie finanţat din aceeaşi contribuţie, într-un procentaj deschis la negocieri. Trebui să dăm posibilitatea şi oamenilor care nu-şi permit să acceseze serviciile medicale private, dar mai ales să deschidem piaţa, în sensul de a permite societăţilor de asigurare private de sănătate să ofere pachete şi cu operaţii mai complicate. La ora actuală, sistemul este închis, doctorii pleacă, spitalele au probleme de aprovizionare cu medicamente şi de dotare, asistentele pleacă. E o situaţie aproape explozivă în sănătatea românească. Singura soluţie pe care o avem la îndemână imediat, fără cheltuieli suplimentare, pur şi simplu, o reprezintă adoptarea legii privind pachetul privat de asigurări de sănătate.

Impozite mai mici sau controale mai multe?

Pentru o colectare mult mai bună a taxelor şi impozitelor este nevoie, în primul rând, de o educaţie civică cetăţenească şi de convingerea pe care trebuie să o aibă cetăţeanul că statul, prin banii pe care-i colectează, îi oferă anumite servicii.

Aceasta este o politică pe termen lung, însă pe termen scurt şi mediu?

Politica trebuie să fie concentrată pe reducerea impozitelor şi taxelor şi, mai ales, a unei legislaţii foarte stufoase şi greoaie, care permite, mereu, anumite căi ocolitoare pentru cei interesaţi. Dar şi o activitate mai responsabilă a factorilor implicaţi, mai precis Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. La fel de importantă este diminuarea corupţiei în materie fiscală, care rămâne o gaură foarte mare prin care se scurg mulţi, foarte mulţi bani. Una dintre cele mai mari evaziuni fiscale este în domeniul fructelor şi legumelor. Va trebui ca pentru toate companiile, care fac asemenea activităţi şi nu sunt din ţări membre ale Uniunii Europene, să existe un administrator român şi cu un minim de studii, măcar liceul şi o specializare în contabilitate şi în legislaţia privind impozitele şi taxele. E o măsură simplă.           

Consiliul Judeţean Bacău, motivând că nu are fonduri, în condițiile în care în aceeași ședință a alocat jumătate de milion de euro pentru accesul la demisolul unei biserici, a primit de la Guvern 1 milion euro pentru a fi despăgubită o tânără infectată cu HIV în spital în 1991. De ce nu a fost o problemă de siguranță națională condamnarea românilor din cauza stării sistemului de sănătate? De ce au lipsit informațiile, anchetele, măsurile, până în ultima perioadă? Nu e acesta un atentat la sănătatea națiunii?

Cazurile acestea au un impact profund negativ asupra tuturor. ele nu pot fi rezolvate decât la nivel general, prin funcţionarea corectă a instituţiilor. Instituţiile statului trebuie să funcţioneze eficient. Cât priveşte conceptul de securitate naţională, acesta s-a dezvoltat foarte mult, inclusiv la noi în ţară. Înainte, securitatea naţională era considerată drept capacitatea unui stat de a se apăra împotriva unor atacuri din exterior.

E cumva o viziune medievală privind securitatea naţională.

Trebuie să evoluăm şi să înţelegem că securitatea naţională înseamnă, în primul rând, securitatea cetăţeanului şi asta, de cele mai multe ori, înseamnă protejarea cetăţeanului împotriva statului care face abuzuri. De aceea, buna guvernare şi o concepţie care să dea oamenilor siguranţa că banii pe care îi dau li se întorc sub formă de servicii este esenţială.

Cum ne puteţi convinge că veţi susţine finanţarea finalizării Spitalului Municipal Bacău, al cărui constructor a intrat în insolvenţă, o investiţie uriaşă, în cazul căreia comunitatea locală a simţit puţin spre deloc sprijinul Guvernului, acest sprijin venind mai ales în ultimul ceas. Mai e nevoie de nişte bani, se va relua licitaţia pentru partea care a mai rămas, dacă veţi avea o calitate politică după alegeri veți susţine finalizarea acestui proiect? Nu cerem bani pentru distracţie.

Ştiu că s-au făcut nişte alocări, dar cu ţârâita. Trebuie finalizat acest proiect, altfel el va costa foarte mult fără să fie funcţional. Cunosc şi campaniile electorale în care s-a promis şi s-a făcut ceva. Eu pot să vă asigur că va fi una din principalele teme de discuţie cu primul-ministru, în ceea ce priveşte alocările. Este, aşa cum aţi spus, cel mai modern spital din Moldova.  

Care este mesajul dumneavoastră pentru alegătorii din Bacău?

Bacăul este una din zonele cheie din România, aş spune. Este oarecum mai bine situat într-o regiune în care sărăcia este cea mai mare din Uniunea Europeană. Bacăul are câteva puncte tari. Lumea, încă, se poate descurca, dar dacă nu vor fi luate măsuri urgente de relansare economică şi de diversificare a acestor activităţi, Bacăul va avea şi el de suferit, ca şi multe alte oraşe. Ca un om care umblă cu maşina în campanie electorală, pentru că-i mai ieftin, văd diferenţa între Bacău şi alte oraşe din Moldova. Judec după dificultăţile de trafic şi îmi dau seama că în Bacău lucrurile se mişcă ceva mai bine. Plus că Bacăul ar trebui să ofere joburi la oamenilor din zona rurală, cel puţin vecină cu oraşul. 

Notă: sublinierile aparțin bacauinfo.ro