Stiri si noutati din Jud. Bacau. Temele care conteaza. Mai mult decat informatie.

Mai sunt câteva zile până când vom afla niște informații inutile:

rezultatele liceelor băcăuane la examenul de Bacalaureat. Promovați, respinși și, cel mai inutil dintre toate, clasamentul pe colegii. Oricum, anul ăsta cei de la „Ferdinand” au anticipat deja că „Vrânceanu” va fi pe primul loc într-un clasament care nu contează decât ca o bârfă cu miză mică.    

Pentru că școala ar trebui să fie mai mult decât un clasament și niște cifre.

Ni s-au livrat în fiecare an, uneori ca la raportările cincinale de dinainte de 1989, numere care să ia ochiul, se ajunsese pe la 80% promovabilitate, cifre goale de conținut.

Pentru că școala e principala responsabilă pentru România de astăzi. De pe băncile de la „Bacovia” și „Pătrășcanu” („Vrănceanu”), dar și de la „Alecsandri” sau de la „Moisil”, din Onești, au plecat politicienii care au executat și execută jaful național și local, prin hoție cu premeditare, prostie și incompetență.

Profesorii vor condiții mai bune (inclusiv salarii mai mari) de la cei pe care i-au educat. Cum i-ați educat, așa îi aveți! Nu aveți dreptul să vă plângeți!

Eșecul României e, în primul rând, eșecul educației. Parlamentarii, aleșii din administrația locală, miniștrii Învățământului, toți sunt produsele școlilor noastre. Școala românească i-a educat să fure, să mintă, să „fenteze”. Jumătate din șefii Inspectoratelor Școlare Județene s-au îmbolnăvit în primăvara asta, fix când ar fi trebuit să dea examene pentru post. Nu a protestat nimeni, din niciun sindicat de doi lei al profesorilor, nu mai vorbim de Bacău. Nu a dansat nimeni Pinguinul.

Profesorii își merită soarta.

Un singur director de colegiu băcăuan a spus, acum niște ani, că nu-l preocupă procentajul de la BAC, ci nivelul mediu de instrucție a copiilor, mai ales modul în care reușesc să progreseze cei cu dificultăți. Spunea ceva la modul „mai mare satisfacție avem când un copil crește de la 4 la 6 sau de la 6 la 8, decât numărul de medii de 10, la fel de important fiind și bagajul spiritual cu care pleacă din liceu.” Câți absolvenți pleacă din liceu cu valori morale înrădăcinate?

Societatea a fost educată să fie așa de actualii profesori și de înaintașii lor. Sigur, sună bine și populist să plângem „soarta dascălilor”, dar elevii lor sunt cei care i-au adus în situația asta. Corupții și incompetenții din politică sunt oglinda școlii noastre. Ea ni i-a livrat.

Mulți dintre profesorii noștri au facebook-ul plin de fotografii din străinătate. Sunt întreprinzători privați care nu numai că nu au ajuns, probabil că nici nu vor ajunge vreodată prin toate locurile pe unde s-au fotografiat bugetarii noștri. Inclusiv directorii de colegii. La o astfel de competiție sunt mulți campioni. Poate deplasările astea îi fac să înțeleagă că „așa nu mai merge”. Ei se păcălesc că fac educație, iar absolvenții lor mimează progresul societății.

Din păcate, faptul că furturile sunt mai rafinate decât acum 25 ani nu e un progres, dimpotrivă. Asta scoate școala românească, mulți absolvenți, puține caractere.  

Primarul Oneștiului, șpagă la BAC, și-a pus în CV Colegiul „Moisil”, o instituție, nu-i așa, de elită, de nivel „Ferdinand” și „Vrănceanu”. Viceprimarul Gnatiuc nu știe să scrie o demisie, dar are facultate la stat. Un consilier local băcăuan își scrie un raport de activitate de analfabet, dar e profesor de liceu în Bacău. Fostul director de la „Alecsandri”, altă „elită”, e ales pe listele lui Dan Diaconescu, exponentul celor mai fără de studii (conform profilului alegătorului PPDD), apoi virează la PSD. Școala românească te învață traseismul de la vârf. Nu mai vorbim de clanurile din universități sau plagiatul lui Ponta, că astea-s subiecte naționale.

Școala românească, totuși, când poate fi luată la întrebări? Am înțeles, periodic trebuie să-i plângem de milă, „săracii profesori” etc. etc. Dar m-am cam săturat să fim nenorociți zilnic de produsele acestor profesori. Ei și-au pus semnătura pe diplomele tuturor loazelor din politică, ale mincinoșilor, țeparilor și traeiștilor. Dacă școala românească are, macro, rezultate bune, cum se face că noi, macro, o ducem prost?

Săptămâna trecută, curtea unei pensiuni din Dărmănești era plină la amiază cu școlari de gimnaziu, cel mult, pentru care banchetul pe bani grei era obligatoriu. La părinți s-a gândit cineva, înainte să nu-i stoarcă de până la 200 euro? În prima zi de grădiniță, o directoare din Bacău le-a spus părinților că „trebuie schimbat parchetul” și luat un laptop mai performant. Alta a transmis că trebuie schimbată gresia pe hol, pe considerente estetice. La o altă grădiniță / creșă, jucăriile aduse de părinți ar putea umple un camion. S-a revoltat vreun astfel de director public față de situație (parchet, laptop, jucării etc.?) Nu. Pentru că așta te învață școala românească, în majoritate, să pleci capul, incapabil să argumentezi ceva, dar să încerci să ciupești pe ici-colo de la cei despre care bănuiești că n-ar putea comenta vreodată.

Sigur, dacă ai norocul să ți se rupă de școala românească și ale ei produse, s-ar putea să avem toți o șansă.

Sursă foto: freeimages.co.uk