Stiri si noutati din Jud. Bacau. Temele care conteaza. Mai mult decat informatie.

Justiție fără rost sau când dreptatea nu te ajută cu nimic, mai mult te încurcă. Printr-o hotărâre judecătorească,

Mihai Lupu din Berzunți a obținut dreptul să dărâme un gard, proprietatea altcuiva, pentru a-și croi drum spre casă, deși la doi pași, efectiv doi pași, se afla drumul de acces pe care l-a folosit înainte, cedat de proprietarul gardului. Justiția oarbă, cerută de justițiabili cu sete de dreptate „până-n pânzele albe”, a decis, de fapt, trasarea unui nou drum prin două gospodării. Instanța nu l-a dus însă pe reclamant până în fața propriei case, pentru că drumul nou trasat se oprește în gardul altui vecin, asupra căruia hotărârea și ordinul judecătoresc nu au nici un efect. „Da` hotărârea nu mă duce acasă!” Așadar, cu dreptatea în mână, Mihai Lupu din Berzunți s-a trezit că nu mai are cum să ajungă deloc acasă, pentru că și vechiul drum este acum închis de proprietar, adică de cel căruia i-a fost dărâmat gardul.

D`ale lu` Mitică – episodul Berzunți. Lupta pentru pământ dusă în sălile de judecată și finalizată cu ordine de executare judecătorești a culminat în Berzunți într-un circ în care toți actorii și-au adus pe deplin contribuția. Justiția, judecătorul de la înaltul prezidiu, cel care împarte dreptatea, în acest caz și pământurile, a încurcat și mai tare ițele unei povești vechi de cel puțin 20 de ani.

Reclamantul, Mihai Lupu, săturat și obosit să tot înconjoare casele vecinilor pentru a ajunge în propria gospodărie, rezident al locului de peste 60 ani, și-a adus aminte de un vechi drum care se oprea exact în fața porților lui, dar care ar trebui să treacă acum prin două gospodării.

La drumul din grădini și curți s-a renunțat „de comun acord”, după inundațiile care au lovit satul, iar mai mulți frați Lupu au hotărât să amenajeze un alt drum, la doi pași de cel vechi, care a devenit de 4 m, după ce tabăra Gheorghiță Lupu a cedat încă 2,5 m pentru a ușura drumul căruțelor încărcate cu lucernă sau fân spre  gospodăria lui Mihai Lupu (reclamantul). Motivat de posibilitatea revenirii la acest drum, prin intermediul justiției, care trebuie să-i dea dreptate, și simțind o bucurie ciudată că va ajunge să dărâme gardul unei rude, Mihai Lupu a apelat la un avocat care și-a făcut datoria până la capăt și i-a obținut o hotărâre judecătorească.

Hotărârea judecătorească a fost dată în urma unei expertize, tot la fel, judecătorească, dar, după cum spun unii actori implicați, a fost făcută din birou. Din birou sau nu, conform schițelor, expertul a trasat noul drum, cerut de Mihai Lupu, iar drumul cel nou nu-l va duce pe reclamant în fața porților casei sale, pentru că se oprește în fața gardului vecinului său, Jenică Lupu.

Da! Toată acțiunea se întâmplă într-o familie lărgită. Nimic nou, oricum. Majoritatea disputelor pentru pământ se duc în sânul familiilor.

Unde mai pui și că noul drum, prin curți și grădini, este gâtuit la intrare de o fântână, care este acolo cel puțin dinainte de expertiza expertului, care a venit sau nu în teren.

Revenind, hotărârea judecătorească și expertiza aferentă nu-l ajută cu nimic pe Mihai Lupu. Ba mai mult, l-au încurcat, determinându-l pe justițiabil să reclame retoric: „Da` hotărârea nu mă duce acasă!”

Un NU sec a venit din partea executorului judecătoresc, Cezar Sorin Prisecariu. Și acesta din urmă, pus în fața faptului împlinit, uimit, a pus mâna pe telefon, luând legătura cu avocata deschizătorului de drumuri, explicându-i că drumul e o fundătură: „Nu merge până în capăt spre gardul lui. Se oprește la vreo… m-am uitat pe schiță, ea se continua, dar nu merge pe o distanță de vreo 4 m, până unde se termină proprietatea lui Silviu Lupu, și după aia mai este o proprietate. Uitați-vă pe schiță și o să vedeți. Se vede și pe schiță, merge până în colțul unei clădiri. Situația e clară la drum, cu toate că și aici sunt probleme. Să vedeți ce belea e aici, că are o fântână drept la intrare. Asta va trebui înfundată.” 

L-am abordat și noi pe executorul judecătoresc, în ideea în care ne poate ajuta să înțelegem cum se face că o hotărâre judecătorească a stabilit distrugerea unui gard pentru trasarea unui drum prin două gospodării, în condițiile în care la doi pași se află un drum, cel de 4 m.

Dialog între executor și reporterul bacauinfo.ro:

R: Există și o hotărâre judecătorească, nu?

E. Da. S-a făcut și contestație. A fost în contestație un an de zile suspendat. După un an a pierdut contestația și acum se pune în executare.

R: Dar mi se pare ciudat să faci un drum, când la doi pași ai altul.

E: Și mie mi se pare. Ce să vă zic? Așa mi s-a dat hotărârea. Așa se face.

R: Mai există un domn care nu o să dea drumul la drum.

E: Nu știu. Asta e problema dânșilor.

Între timp, gardul era tăiat, dezmembrat, făcut bucăți, pentru a fi folosit la închiderea celuilalt drum, de 4 m, cedat de tabăra Gheorghiță și Jenică Lupu. Astfel, moș Mihai s-a trezit pe toate drumurile și nici unul, deși și-a obținut dreptatea în justiție, a câștigat, dar nu mai poate să ajungă acasă.

„Aici, când au fost inundații, s-au rupt toate gardurile. De comun acord, frații au căzut să meargă pe drum aici,” explică Gheorghiță Lupu. „La un moment dat, unul dintre frați nu a mai vrut. Drumul ăsta de aici e al meu și l-am oferit și în dimineața asta. I-am zis: mergeți pe ăsta până acasă. Au zis că nu-i interesează, ei vor să strice pomi și altceva, și ce este acolo. Stricați, nu-i o problemă… Eu aduc gardul ăsta aici. Nu dom`le, e al meu (drumul vechi de 4 m – n.r.). E cumpărat de mine. Nu-i public? Acum ai închis drumul de tot. Este drum de servitute. Așa scria pe el. Nu ai vrut. Dar ăsta a fost, nu l-ai vrut. Acum l-ai luat pe ăsta.”

Povestea continuă. Fiul reclamantului își va căuta dreptatea într-un nou proces în justiție.