Istorie în mișcare: Valea Cașinului, loc de legendă, creatoare de mituri,

dar mai presus de acestea tărâm al spiritualității românești și spațiu propice manifestărilor artei și culturii tradiționale. Din vremuri de mult apuse, cășunenii își trag originile și se simt îndreptățiți să reclame obârșia legendei folclorice românești Miorița, înnobilată de spiritul literar al marilor scriitori. Legenda Mioriței a renăscut la Cașin într-o manifestare entuziastă, cu orgoliu de dezbatere științifică.

Legendele ținutului etnografic Cașin, povestite odinioară de moș Toader Brebene, au prins viață în cadrul manifestării eveniment ,,Obârșia Mioriței”. Nu întâmplător, cele mai vechi legende despre Cașin, culese de institutorul Nicolae Pâslaru (autorul singurei monografii a comunei), sunt povestite de moș Toader Brebene, tipul reprezentativ al ciobanului Bârsan, în vârstă de peste 80 ani în momentul confesiunii. „Moș Toader Brebene păstra o bogată comoară de amintiri din trecutul satului,” scria Nicolae Pâslaru la 1938. 

După ce a deschis porțile de lemn ale satului celor învățați, dar și celor neinițiați, cuprinzând între coperți de carte poveștile cășunenilor spuse de-un secol pe la porți, Constantin Tudose a dezvăluit comoara din tezaurul spiritual etnografic al Văii Cașinului. Cu dăruirea și priceperea sa, alături de cășuneni, brețcani și sovejeni, Tudose a marcat locul de întâlnire a celor trei ciobani din legenda populară Miorița.

De câteva zile, aproape de vârful Zboina Verde, la 1.300 m, oamenii locului au ridicat un trunchi de stejar, marcând hotarul unde încep legendele și unde nasc altele noi.

La Cașin se manufacturează istorie în fiecare zi, prin sculptarea lemnului, rememorarea amintirilor, celebrarea strămoșilor.

„La 20 km în linie dreaptă de vatra satului Cașin se găsește singurul loc de pe harta geografică a României,” arată Constantin Tudose, „unde se întâlnesc ținuturile personajelor din balada populară Miorița. Valea Cașinului, prin comunele Cașin și Mănăstirea Cașin, e reprezentată de baciul moldovean. Mai apoi, ținuturile Vrancei, cu poienile comunei Tulnici și Soveja, țin de baciul vrâncean. Poienile vestiților oieri din Brețcu sunt ale baciului ungurean. Nu avem voie să trecem ușor de acest fapt. Noi, cășunenii, nu trebuie să uităm că în secolul al XVIII-lea satul era format din trei mahalale distincte, că de atunci până acum avem trei biserici și că există un triptic al Cașinului mult mai extins și mai profund.”

Reprezentând baciul vrâncean, profesorul Constantin Macarie subliniază demersul lansat de baciul moldovean, Constantin Tudose, îmbrăcat în manifestarea „Obârșia Mioriței”. „Practic, ce face bunul nostru prieten? Ne aduce o provocare, ne-a chemat aici în munte pentru a ne arăta ce înseamnă adevăratul picior de plai/gură de rai.”

„De ce să nu fie Cașinul o referință, o alternativă la Soveja, în această frumoasă dispută regională și națională?” zgândărește Tudose orgoliile istorice. „Am reușit să punem în acest loc de Gâlceavă a Mioriței un punct, un monument de cultură populară întru împăcarea ținuturilor.”

„Miorița este chintesența motivelor populare românești întâlnite în folclor,” apreciază Constantin Macarie. „Miorița este acel suspin al brazilor și izvoarelor de pe Carpați. Atât a spus Eminescu despre Miorița, mai mult nu, s-a spus destul. Simion Mehedinți spune că atunci când coborau brețcanii de pe munți treceau și prin Soveja. Nu afirmă că este numai Soveja. Ieșeau copiii și strigau: vin brețcanii, vin brețcanii. Copiii care învățaseră să-și lege opincile intrau cu simbrie la brețcani și plecau de ajungeau până prin Bugeac. Ieșeau mamele, iubitele și întrebau de ai lor. Așteptau pe cei care nu veneau o lună, două, patru. După ce vedeau că nu se întoarce, închipuiau din hainele mortului un sicriu și-l îngropau cu ceremonial. Dacă era nenuntit, se făcea un ceremonial de nuntă. Eu  l-am trăit la Soveja.”

„Obârșia Mioriței” pune Cașinul pe harta evenimentelor culturale de bun-simț și pline de conținut, inclusiv științific, prin prezența și contribuțiile academicienilor din Basarabia sau aprecierile reprezentanților mediului universitar.

„Este o explozie spirituală cu proporții nebănuite. Așa s-a întâmplat,”prof. univ. dr. Vasile Puiu, fostul prorector al Universității „Vasile Alecsandri” Bacău.