un preot a rămas cu handicap de 20 % la un picior. Pe 7 august 2011, preotul Valentin Dăscălescu a căzut cu tot cu mașină într-o groapă nesemnalizată de pe partea carosabilă, o groapă adâncă de aproximativ 3 metri, iar după câteva zile un tânăr de 19 ani și-a găsit sfârșitul într-o groapă asemănătoare de pe același drum, tot nesemnalizată, deși abia se înregistrase un precedent.  În 2016, tragedia tânărului Robert Roșca a fost tranșată definitiv, Curtea de Apel Bacău găsind vinovat un inginer, iar preotul Valentin Dascălescu este abia la începutul unui lung șir de procese.  

O groapă nesemnalizată, în care încăpeau șase Matiz-uri; executantul lipsește de pe panourile de informare

Necazul părintelui Dăscălescu, care a fost urmat de moartea tragică a unui tânăr de 19 ani, a început pe 7 august 2011, când, în jurul orei 22:00, mergea cu mașina din comuna Găiceana spre municipiul Bacău. Drumul pe care circula se afla în ample lucrări de reabilitare cu fonduri europene, prin Programul Operațional Regional, lucrări contractate de Consiliul Județean Bacău printr-o licitație cu un singur ofertant, căruia i s-a atribuit contractul la aproape 100% din valoarea estimată, peste 70 milioane lei. Numele acestuia lipsește însă de pe panourile de informare obligatorii.

La un moment dat am văzut că pe partea mea de mers erau niște denivelări și, ca orice om din România care vede gropi și denivelări, am ocolit. În acel moment m-am trezit cu o mare groapă în față. Am pus frână, dar a fost foarte din scurt și am ajuns în groapă în totalitate cu Matiz-ul pe care îl conduceam. Nu era niciun fel de semnalizare, pe niciun sens de mers. Eu am vrut să evit denivelările, pentru că Matizul este o mașină destul de fragilă. Mașina avea 3 ani, o luasem de nouă și mergeam cu grijă să nu o deteriorez și am intrat cu totul în groapă” – și-a adus aminte părintele Dăscălescu, care a apreciat că în groapă ar fi intrat lejer nu mai puțin de șase Matiz-uri.

„Contuzie” în Spitalul Județean Bacău, 15 fracturi descoperite în Iași

În urma accidentului, preotul a făcut tot posibilul să iasă din mașină pentru a-și anunța cumva prezența în groapă. Îi era frică să nu cadă o altă mașină peste el.

După aproximativ 10 minute au oprit niște tineri. Cei doi tineri m-au scos și au sunat la 112, a venit salvarea după 30 de minute, m-au dus la Podu Turcului, după care m-au trimis în Bacău. Eu am fost externat cu contuzie din Spitalul Bacău, dar cu ghips pe picior. Am fost la Iași, unde mi-au găsit peste 15 fracturi (!!! – nota red.), apoi am fost la București la un specialist în chirurgia gleznei piciorului, și el a fost singurul care a putut să facă ceva și a zis că ar mai fi șanse. La Iași mi-au zis că piciorul meu cam este de tăiat. Eu nu am putut folosi deloc piciorul de la dat accidentului 7 august până la sfârșitul lui martie 2012, 8 luni, după aceea am mers în cârje, și am fost scos la pensie pentru o perioadă de un an și jumătate, după care m-au declarat apt condiționat de muncă având în vedere funcția mea. Recuperarea a fost foarte dureroasă pentru că trăgeau de picior pentru a-l aduce la poziția normală. Am rămas cu un handicap de 20% pe picior din această cauză” – a mai declarat preotul.

O bună perioadă după accident, preotului Dăscălescu nu i-a stat capul să înceapă să-i caute pe vinovați sau să-și caute dreptatea. În 2012, când starea de sănătate i s-a îmbunătățit cât de cât, a început să se împiedice între administratorul drumului, Consiliul Județean Bacău, firmele care au câștigat lucrarea și Poliție, instanțe și chiar Direcția Națională Anticorupție, unde a făcut o sesizare, având în vedere că a fost vorba de un proiect cu finanțare europeană.

Eu, cât am fost cu frica pierderii piciorului, nu am putut să mă ocup de hârtii. După accident dosarul penal mi s-a făcut mie. Eu am căzut într-o groapă nesemnalizată din mijlocul drumului și ei au deschis dosar penal pe numele meu, pentru vătămare corporală din culpă. S-a dat neînceperea urmăririi penale în  noiembrie 2011. Eu m-am dus la Drumuri Județene să-mi spună cine a făcut groapa, ei mi-au spus că groapa este făcută de Tehnostrade – UMB Spedition, a lui Umbrărescu. Eu am depus plângere la Parchetul Bacău împotriva firmei. Tehnostrade a venit cu un document prin care spune că lucrările au fost date să fie executate de AXA Group prin contract de prestări servicii” – a explicat Dăscălescu începuturile demersurilor sale, demersuri în care s-a izbit de mult necunoscute și semne de întrebare.

În răspunsurile date de-a lungul timpului de Consiliul Județean Bacău lui Valentin Dăscălescu, dar și  Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului, nu s-a vorbit niciodată de Axa Group, și, mai mult decât atât, Consiliul Județean a transmis Parchetului „că nu deține nicio informație despre existența contractului de prestări servicii”.

 „Eu, dacă vreau să închiriez un apartament, o pot face prin contract de închiriere, nu prin contract de vânzare – cumpărare. Să poți să dai lucrarea o poți da prin subcontractare, nu prin prestare de serviciu. Nu poți executa lucrări având un contract de prestări servicii sau de furnizare, conform legii. Prestatorul de servicii nu are voie să execute fizic lucrări. Legea 571/2003  spune la fel că prestarea de servicii nu înseamnă execuție de lucrări. Parte sau părți din lucrare se pot da numai prin subcontractare. Legea mai spune că reabilitarea unui drum se face pe baza unui proiect de management de trafic întocmit de antreprenorul general, adică de Tehnostrade, și aprobate în comun și de administratorul drumului, Poliția Rutieră. Proiectul de management de trafic consemnează obligațiile și responsabilitățile ce revin antreprenorului general, subantreprenorului și consultantului, nu mai spune de prestatorul de servicii. În punctul 11 din Normele metodologice privind condițiile de închidere și de instituire a restricțiilor de circulație în vederea executării de lucrări în zona drumului public scrie clar că pe drum nu are voie să participe decât antreprenorul general, firma de consultanță și subcontractor, prestatorul nu are ce căuta pe șosea. Ei nu au ținut cont de legile țării” – a indicat Dăscălescu o posibilă neregulă, înainte să aducă în discuțe brambureala din jurul avizului de semnalizare a lucrărilor, aviz pe care nu a reușit să-l vadă în original.

Alba – neagra cu ștampile pe documente oficiale

Eu, în 2012, m-am dus să-mi văd dosarul și am văzut un aviz de semnalizare. Am făcut atunci o adresă la Poliție să mi se dea și mie un aviz de semnalizare. Avizul pe care l-am primit era ștampilat cu ștampilă ovală, Tehnostrade. În normative scrie foarte clar că avizul de semnalizare trebuie să fie semnat de administratorul drumului și Poliția Rutieră, nu era ștampilat. M-am dus din nou la Poliție și le-am zis. În 2013 m-am trezit că la Poliție era un aviz fără ștampila lui Tehnostrade. Atunci m-am gândit care din ele e adevărat. Eu de la dosarul cauzei am apucat să iau un rând din aviz datat conform cu originalul ca să am dovada, dacă dispare și de la dosar.  Am făcut o solicitare la IGP să facă mai multe cercetări, după controale s-a ajuns la concluzia ca schemele de semnalizare din arhiva poliției sunt xerox și ar fi trebuit să fie în original. Am solicitat și de la Tehnostrade avizul lor prin Parchet. Schema lor era cât jumătate de pagină, cele de la dosar erau în format mai mare. Tot Tehnostrade a zis că are xerox, că originalul e la Poliție. Avizul trebuia făcut în trei exemplare: pentru firma care îl cere, pentru Poliție și pentru administratorul drumului. Administratorul mi-a transmis că nu are avizul de semnalizare. Păi cum a fost de fapt cu avizul? În lege spune clar că nicio lucrare nu poate fi începută sau continuată dacă executantul nu are autorizația administratoruui și acordul Poliției, adică exact ce am zis. Deci drumul nu era semnalizat în teren, iar documentul era într-un xerox îndoielnic. Mai mult, în Normele metodologice sunt 12 scheme de semnalizare. În schema B2 este schemă de noapte, aia nu a fost aprobată deloc. Singurele scheme așa-zis aprobate au fost B3 și B9. Oricum în realitate n-a fost nimic” – a mai explicat Dăscălescu.

În răspunsul transmis de Consiliul Județean Bacău Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turculuiparticipanții la trafic erau avertizați că pe următorii 5 km există riscul de accidente, iar viteza de deplasare este de 40 km/h, un astfel de pod fiind amplasat la ieșirea din localitatea Găiceana, la circa 4 km de podețul aflat în lucru unde s-a produs accidentul.”

Preotul mai atrage atenția și asupra faptului că, până în 2016, Poliția nu i-a identificat pe tinerii care i-au sărit în ajutor în 2011.

În noiembrie 2016 mă întreabă acum procuroarea cine sunt băieții care m-au ajutat, Poliția nu i-a identificat nici până acum, chiar dacă ei au rămas la fața locului după ce am plecat. Nu mi-a picat fisa pe moment, dar băieții respectivi au sunat la 112, ei au fost înregistrați în sistem. Eu când am cerut ulterior de la București datele lor mi-au zis că sunt date cu caracter personal și numai procurorul și judecătorul pot să le ceară. Când mă duc iar la judecătorie, în decembrie, am să spun ce este scris și în declarația mea de la dosar, că băieții au sunat la 112. Cei din justiție ar fi trebuit să știe că pot să se intereseze. Era foarte ușor să-i găsească în sistemul unic”.

Lui Dăscălescu i-a mai atras atenția faptul că, deși Tehnostrade l-a indicat pe inginerul Galan Vespasian ca fiind „responsabil cu organizarea și supravegherea traficului rutier pe durata execuției lucrărilor” (același cu cel găsit responsabil în cazul morții tânărului de 19 ani – n.red.), „s-a trezit” că în cazul lui ar fi alt responsabil, un anume Lupu Dan.

Singurul lucru pe care l-am putut afla este că acel Lupu Dan nu este angajat al firmei AXA. Deci responsabilul cu semnalizarea în accidentul meu este Lupu Dan, care nu a fost niciodată angajat al firmei AXA.

„Salvatorii” priveau de pe margine un tânăr ucis

Marea tragedie de pe Drumului Județean (DJ) 252 Huruiești – Găiceana – Parincea – Bibirești – Buhoci, aflat în modernizare cu fonduri europene, avea însă să se întâmple câteva zile mai târziu, timp în care responsabilii de primul accident nu au catadicsit să semnalizeze gropile gigant care erau săpate pe drum. La cinci ani după tragedie, tatăl lui Robert, un bărbat solid de 47 ani, se îneacă în lacrimi când își aduce aminte de noaptea fatidică.

Dormeam și mi-a sunat telefonul în jurul orei 3:00. Am fost sunat de organele de poliție, care m-au întrebat dacă băiatul este acasă, soția a zis că nu este, iar puțin mai târziu au revenit și mi-au zis că a căzut cineva într-o gaură și să mă duc, că s-ar putea să fie băiatul meu. Am plecat urgent, m-am dus la fața locului, am găsit acolo Poliția, primarul comunei Ungureni, Salvarea, SMURDUL și toți priveau la această gaură fără să intervină să-mi scoată copilul din groapă, din apă. Oamenii știau că este acolo. Nu am sărit din prima în gaură, fiind foarte mare mi-a fost frică, mă gândeam că ar putea fi fiare, am coborât să văd cât este de adâncă, am văzut cu apa este de 1 metru și am început să caut. Acolo mi-am găsit copilul în apă. Am scos copilul și s-au început resuscitările care au fost în zadar.  Prietena lui era deja într-o salvare și primea îngrijiri medicale. Ei au plecat toți și a venit Rutiera să facem ancheta, un domn de la poliție a vrut să ridice un indicator, dar m-am împotrivit, pentru că am vrut să am probe în instanță, pentru că indicatorul oricum nu era de circulație, și nu era fosforescent. I-am rugat să treacă și că nu era iluminat stradal, pentru că am stat acolo, am participat la măsurătoare. Au venit de la IML, chiar eu l-am pus în sac, chiar eu am închis ochii copilului meu… și au plecat. Eu nu am plecat pentru că m-am gândit că vor să șteargă urmele” – a rememorat Simion Roșca. Prietena fiului său i-a relatat mai târziu cum s-a petrecut nenorocirea.

M-am dus la spital la fată, avea numărul rupt, i-am zis că Robert a murit și fata mi-a zis că mergeau pe scuter și că ea atât a apucat să zică: Robert, gaura! A frânat, dar tot au căzut în gaură, ea avut norocul că a nimerit o parte din perete fiind gaura de 3,60 m înălțime și 4,60 lungime… a avut norocul ei că a găsit o cale. Ea a crezut că a fugit și el, că era întuneric, era acoperit de apă, nu știa unde e el. Ea a ieșit din gaură, a făcut semne unei mașini care nu a oprit însă, a trecut și o Salvare care venea din comună de la noi și se deplasa spre bază, care avea un bolnav psihic, nu era urgent. Fata a făcut semne disperată, dar nu a oprit nici salvarea. Am și făcut plângere la salvare, am mers cu fata și a identificat mașina… Am verificat și apelul la salvare și am constatat că ei au stat acolo jumătate de oră și n-au intervenit că spuneau că nu-i în atribuțiunile lor… dar dacă era copilul lor, se băgau? Să se implice măcar ca cetățeni, nu să se rezume doar la fișa postului. Unu a spus că el lucra până dimineață și s-ar fi udat pe haine… erau acolo și salvarea, și salvarea de la SMURD, primarul și polițiile din amândouă comunele, că nu știau pe ce teritoriu s-a produs accidentul. Erau toți acolo. A trebuit să vin eu ca tată să scot copilul de acolo când toate autoritățile erau acolo” – a mai povestit Roșca.

Conform IML, tânărul Robert a murit înecat.

Gaura era până la axul drumului pe direcția lui de mers. S-a făcut o contraexperiză să se vadă cine-i vinovatul și s-a constatat că groapa nu era semnalizată. El a mers cu 30 km/h, avea tot: asigurare, scuterul înmatriculat, cască în cap, vestă, cursuri de legislație pentru scuter, nu puteau să se agațe.”

M-am dus la AXA Group și m-au întrebat ce pretenții am și cât m-a costat înmormântarea. Am zis că 70 – 80 milioane, m-a chemat administratorul la el la birou mi-a dat 25 milioane și eu am solicitat chitanță în care să specifice că e vorba de ajutor de înmormântare. După trei săptămâni m-au chemat după restul de bani. Când am fost după restul de bani el nu era, mi s-au dat banii și o foaie A4 scrisă, să o semnez. Când am citit am văzut că scria că-mi retrag plângerea penală și că nu mai am nicio pretenție. Eu le-am lăsat banii și le-am zis că copilul meu nu se cumpără cu 70 de milioane. Era vorba de banii de înmormântare, nu de morale și suferința mea. Ei au băgat societatea în insolvență, ca să nu plătească, și au dat vina pe inginerul lor de șantier. Am cerut asigurarea de lucru pe care o avea respectiva firmă, am fost în audiență la domnul Benea, dumnealui mi-a zis că nu recunoaște Axa Group, că lucrarea a fost câștigată de Tehnostrade, asta în condițiile în care constructorul îmi spusese că fusese controlat de beneficiar, adică de Consiliul Județean. Domnul Pleșa, administratorul Axa, a zis în instanță că nu are asigurare de lucru. Eu m-am tot întrebat cum această firmă a putut să lucreze pe drumurile publice, fără asigurare de lucru, cine i-a dat voie? În 2011, 2012, nici nu mai știu, am intrat și în direct când era domnul Benea într-o emisiune și vorbea de drumuri, și am intrat în direct și i-am zis da, dar din cauza asta a murit copilul meu… mi-a zis atunci că vinovatul va răspunde, dar m-a cam ignorat. El știa atunci toată povestea, că fiind beneficiarul totul i se raporta” – a mai declarat Roșca.

În 2016, tragedia tânărului Robert Roșca a fost tranșată definitiv de Curtea de Apel Bacău găsind vinovat un inginer care, după hotărârea primei instanțe, a divorțat și a rămas fără niciun bun pe numele lui, conform lui Simion Roșca.