Veronica Donţu, primarul comunei Tamaşi: „Viitoarea reşedinţă a comunei Gioseni va fi la Tamaşi, fără îndoială!”

Modernizarea exploatațiilor agricole a atras cei mai

mulți bani europeni în stânga Siretului *** Turismul, inexistent, iar fondurile au fost realocate către direcții realiste *** Glăvănești, Huruiești și Orbeni sunt noile Primării care își vor putea depune proiecte pe fonduri europene prin intermediul GAL Bacăul Verde *** Tinerii fermieri din Motoșeni, cei mai interesați, record de fonduri europene atrase *** Bilă neagră pentru Corbasca, zero lei atrași de comuna condusă de penelistul Vasilică Ciobotaru ***

Grupul de Acţiune Locală Bacăul Verde a pornit mai greu, fiind în cea de-a doua etapă de G.A.L. înfiinţate, cu doar un an înainte de încheierea anului bugetar european 2007 – 2013. De ce atât de greu?

Veronica Donţu, preşedinte G.A.L. Bacăul Verde: Am fost selectaţi în a doua sesiune, aşa cum aţi spus, dar am mers destul de repede cu absorbţia, pentru că ne-am preocupat, în mod special, de informarea publicului, a publicului ţintă. A durat puţin până am angajat şi personal, până am animat teritoriul. Am pornit mai greu, dar am evoluat rapid, iar acum suntem aproape de a consuma toţi banii. Mai avem o singură sesiune şi închidem cu sută la sută fonduri cheltuite. Mai avem proiectul de formare şi informare, proiectele de cooperare, care sunt în derulare, şi două proiecte pe Măsura 121 (modernizarea exploataţiilor agricole – n.r.). Acum suntem în etapa implementării. Avem mai mult de lucru şi e mai complicat. Uneori apar situaţii în care unii agenţi privaţi nu au partea de cofinanţare, iar atunci renunţă, de aici şi ultimele proiecte pe Măsura 121.

Aţi realocat sumele de bani aferente acestor proiecte neduse până la capăt?

Veronica Donţu: Situaţia ne-a determinat să facem o realocare bugetară, să ducem sumele acolo unde au fost cerinţe şi să facem o nouă sesiune pentru Măsura 121, care era chiar căutată, deşi partea de cofinanţare este foarte mare. Toate sumele rămase pe la diferite capitole le-am direcţionat către această măsură, unde au fost solicitări. 

Credeţi că fondurile europene atrase prin G.A.L., cel puţin în cazul Bacăul Verde, pot dezvolta comunităţile locale? Se simt în economia locală efecte reale în urma pompării acestor bani?

V. D.: Da, cu siguranţă. Atunci când am început să funcţionăm, oamenii au înţeles mai bine de la noi despre ce este vorba. Oamenii din G.A.L. Bacăul Verde care au implementat un proiect acţionează acum ca promotori, ca exemplu pentru ceilalţi interesaţi din jurul lor. Cred că noi am vorbit mai pe înţelesul oamenilor. Cel puţin din comunele Motoşeni, Pânceşti, sunt oameni care şi acum ne sună interesaţi, dacă mai există fonduri pe măsura instalării tânărului fermier, pe modernizarea exploataţiilor agricole. Dacă ei ne caută pe noi, atunci eu cred că suntem pe drumul cel bun. Iar G.A.L. Bacăul Verde îşi îndeplineşte obiectivele.

Revin, totuşi, cu întrebarea. Putem vorbi despre o creştere a nivelului de trai de pe urma banilor atraşi în comune prin proiecte?

V.D.: Cred că da. Cei care au derulat un proiect fie s-au dezvoltat, fie au făcut angajări. Eu cred că, dacă într-o comună ai oameni cu posibilităţi materiale, atunci ai şi mai mulţi bani la buget. Cu cât mai mulţi oameni bogaţi, cu atât bugetul comunei este mai mare. Sunt sigură că acolo unde a fost implementat un proiect şi a mai creat şi 2 locuri de muncă sau 3, 4, s-a dezvoltat într-o mică măsură comunitatea. Când omul are ceva mai mulţi bani îşi cumpără un tractor mai bun, iar calitatea lucrărilor este mai bună, producţia mai bună. Şi pe acel tractor plăteşti impozit la bugetul local. Consumi mai multă motorinăşi ajungem la acel circuit economic, unde toate elementele se leagă între ele. Iar undeva pe parcursul acestui circuit şi viaţa oamenilor cred că s-a îmbunătăţit. Am exemple în comuna Tamaşi. Au fost atraşi bani pe instalarea tânărului fermier, pe I.M.M., iar beneficiarii sunt mulţumiţi că îşi păstrează locurile de muncă, contribuie la bugetul de stat şi local cu taxele aferente, că se dezvoltă, ce-i drept puţin, încet, dar nu dau înapoi.

Câte locuri de muncă credeţi că au fost create în urma implementării proiectelor pe G.A.L. în comuna Tamaşi?

V.D.: N-am făcut un calcul, dar cred că în jur de 6 locuri de muncă, pentru că au fost proiecte destul de mici, în acelaşi timp s-au înfiinţat întreprinderi individuale, asociaţii familiale.

Care sunt cele mai atractive măsuri?

V.D.: Cea mai căutată aş spune eu că a fost instalarea tânărului fermier şi cea mai uşor de accesat. A fost mai greu la început să-i convingem de avantajele proiectelor, noi ştiindu-i mici fermieri din tată-n fiu, dar acum au înţeles că este o oportunitate de dezvoltare pentru ei. De aceea spun că Măsura instalarea tânărului fermier ar trebui să beneficieze de o alocare mult mai mare. Este foarte solicitată şi avem tineri care şi-au făcut solarii, care cresc oi, vaci. Spre exemplu, unii au reuşit să-şi cumpere mai multe vaci, de o rasă ceva mai bună, alţii să-şi construiască un grajd nou.

Până la ce sumă ar trebui să se ridice alocarea pentru această măsură, faţă de 40.000 euro, suma disponibilă pe proiect în acest moment, sau ce procentaj din fondurile disponibile G.A.L. pe următoarea execuţie bugetară ar trebui să fie alocat?

V.D.: Nici o sumă foarte mare, pentru că noi nu avem ferme foarte mari. Sunt ferme cu şeptel între 100 şi 200 de oi, altele între 200 şi maxim 400. Ferme de vaci cu un număr între 10 şi 30, pentru că nici terenul nu le permite să deţină o exploataţie mai mare. Era o propunere de 50.000 euro pe proiect şi cred că e suficient. Comuna Tamaşi, cel puţin, are o suprafaţă destul de mică, 4.750 ha, din care 1.800 ha teren arabil, iar restul fond forestier. Cred că 50.000 euro sau chiar să rămână la 40.000 euro este o sumă sufieicentă pentru cei de pe Valea Siretului. Poate pe Valea Muntelui sunt ferme mai mari. Proprietarii de ferme mari au acces la alte surse de finanţare, pe bani mult mai mulţi.

Care sunt cel mai puţin accesate măsuri?

V.D.: Turismul. Măsura 313. Am realocat sumele de acolo. Nu am avut solicitări nici în Tamaşi şi nici în alte comune. Nu suntem o regiune cu potenţial turistic, chiar dacă am vrea noi sau am crede că putem. Această măsură nu a fost căutată deloc.

Ce măsuri credeţi că ar fi trebuit să atragă beneficiari, dar nu s-a întâmplat şi de ce anume?

V.D.: Dezvoltarea exploataţiilor agricole a mers mai greu la început, pentru că partea de cofinanţare este cea mai mare, respectiv 50%, chiar 60% în unele situaţii. În cadrul întâlnirilor noastre am propus, dacă vrem să dezvoltăm agricultura, să finanţăm proiecte pe agricultură, nu întreprinderi. Este nevoie şi de întreprinderi, dar agricultura trebuie să fie subvenţionată mai mult. Dezvoltarea exploataţiilor agricole are cea mai mare parte de cofinanţare, comparativ cu măsura pe turism, care are 15%, cu IMM, care au 30%.

Pentru că suntem în stânga Siretului, iar această zonă este renumită pentru tradiţia în legumicultură, au fost accesate proiecte pentru dezvoltarea acestei ramuri?

V.D.: Avem chiar în comuna Tamaşi, dar şi în Pânceşti, Gioseni sau la Motoşeni un băiat tânăr care şi-a propus să facă sere de legume de tot felul şi spun eu că este un proiect de succes. În general, proiectele pe instalarea tânărului fermier sunt de succes şi pot fi prezentate ca modele.

Având în vedere experienţa prin care aţi trecut, ce modificări credeţi că s-ar impune în următoarea programare?

V.D.: O măsură bună e faptul că s-a ridicat restricţia privind obligativitatea absolvirii unui liceu pentru a putea depune proiecte pe fonduri europene, deşi oamenii îşi cunosc foarte bine meseria. Prin sprijinul oferit cu fondurile europene îi încurajăm pe cei care locuiesc în mediul rural, îi legăm de exploataţiile agricole. În ghidul vechi, la instalarea tânărului fermier, un tânăr putea să deruleze un proiect dacă, spre exemplu, era poliţist, şi avea exploataţia undeva în mediul rural. Pe noul ghid aşa ceva nu mai este permis şi chiar salut această schimbare.

În derularea unui proiect pe fonduri europene restricţiile, termenele şi regulile sunt stricte, iar despre birocraţie unii ar spune că este excesivă. Reuşesc oamenii, iată unii fără liceu, să respecte cerinţele impuse? Pentru că altfel ştim că există riscul sistării proeictului şi returnării fondurilor.

V.D.: Reuşesc. Este mai greu, ce-i drept. Când au venit primele tranşe de bani, oamenii se întrebau cu frică dacă să îi ia sau nu. Se întrebau dacă nu trebuie să-i dea înapoi. Să ştiţi că dacă le explici că dau banii înapoi doar dacă greşesc, atunci înţeleg şi se conformează. Dacă respectă regulile, nu dă banii înapoi, îşi dezvoltă fermă şi este mulţumit la final. Evident, erau reticenţi la început. Mulţi au venit şi ne-au întrebat. Le-am explicat pas cu pas ce trebuie să facă. Din cei care s-au interesat, nu toţi au îndrăznit şi au avut curajul să meargă până la capăt. Puterea exemplului este cea mai elocventă. După ce unii au început să atragă şi bani, nu doar să facă şi să depună hârtii, cei din jur au devenit mai interesaţi, iar în următoarele sesiuni au fost mai multe solicitări decât în anterioarele.

Au fost aplicate sancţiuni cu returnarea fondurilor?

V.D.: Nu. Unele proiecte din comuna Tamaşi chiar au fost verificate de echipe de control de la Bucureşti. Chiar cel de realizare a serelor de care vorbeam. Nu au fost probleme. La început, sincer să vă spun, nici eu nu mă aşteptam să nu fie. Am avut un soi de teamă. Eu cred că oamenii din mediul rural au frica aia de banul care nu-ţi aparţine.

Câţi bani europeni au intrat efectiv în comunele din G.A.L. până în acest moment? Observ că Tamaşi este pe locul al doilea din perspectiva fondurilor atrase.

V.D.: Pe public şi privat, în comuna Tamaşi au intrat aproximativ 312.000 euro, iar în tot G.A.L. în jur de 2 milioane de euro. Sumele au venit pe proiecte în derulare. Tamaşi se află pe doi, iar Motoşeni este prima (338.179 euro – n.r.), stă foarte bine la sume atrase, pentru că au avut mai multe proiecte pe instalarea tânărului fermier. Au avut mai multe proiecte pe beneficiari privaţi şi mai mari.

Există cazuri de comune care nu au depus nici un proiect pe G.A.L. fie prin Primărie, fie prin agenţi privaţi?

V.D.: Da. Este vorba de comuna Corbasca.

Ştiţi de ce?

V.D.: Noi am făcut informare şi la Corbasca. Domnul primar (Vasilică Ciobotaru, PNL – n.r.) este mai nou, este la început şi nu a reuşit să-şi mobilizeze oamenii.

Dar domnul Ciobotaru a fost viceprimar înainte de a ajunge primar.

V.D.: Nu ştiu să vă spun exact ce s-a întâmplat. La polul opus se află Motoşeni, de unde, în fiecare săptămână, vin oameni la noi să se informeze. Se vede că acolo s-a ocupat foarte bine domnul primar (Corneliu-Constantin Ghelase-Armencea, PSD – n.r.). Motoşeni este destul de departe de noi, dar oamenii vin şi ne întreabă dacă a apărut noul ghid.

Chiar dacă nu vorbim despre sume foarte mari, pierderea acestora sunt oportunităţi ratate atât pentru administraţiile locale, cât şi pentru oameni, pur şi simplu.

V.D.: Este adevărat. Aolo unde primarii nu au venit de mână cu oamenii interesaţi să depună proiecte, nu s-a întâmplat nimic. Oamenii au nevoie să le explici, să le dai încredere că se poate. Mai avem şi o altă situaţie. Primăria nu face parte din G.A.L., ca şi unitate administrativ teritorială, şi aici sunt Tătărăşti şi Răcăciuni, dar avem beneficiari privaţi din comunele respective care derulează proiecte prin G.A.L..  

Veţi mai primi şi alte comune în noul exerciţiu bugetar 2014 – 2020? Dacă da, totodată, luând în calcul posibilitatea ca suma alocată unui G.A.L., respectiv 2,8 milioane euro, să rămână aceeaşi, nu credeţi că se diminuează foarte mult sumele pe U.A.T.?

V.D.: Noi mai primim comunele Glăvăneşti, Orbeni, Huruieşti. Acum am ajuns la un număr de 15 U.A.T.. Nu aveam cum să nu le primim. Se presupune a fi o sumă mult mai mare. Nu s-a stabilit nimic. Sumele vor fi repartizate în funcţie de numărul de locuitori şi de densitatea populaţiei. În tot cazul, suma alocată va fi mult mai mare de 3 milioane euro şi sperăm undeva pe la 10 milioane euro. G.A.L. Bacăul Verde are între 70.000 – 80.000 locuitori.

Dacă beneficiarii au înţeles care-s procedurile de urmat şi condiţiile de respectat, ce neajunsuri aţi sesizat în raport cu instituţiile statului pe traseul urmat de un potenţial beneficiar?

V.D.: Nu au mai fost atât de multe probleme. Am mai avut anumite situaţii pe la Direcţia de Sănătate, dar am luat legătura cu directorul de acolo şi am găsit înţelegere în vederea soluţionării problemelor. Nici la realizarea proiectului nu au mai fost atât de multe dificultăţi, pentru că am învăţat şi noi odată cu depunerile proiectelor noastre, în anterioarele progame, şi nu am mai avut probleme. Toate lumea zice că sunt hârtii multe, dar şi banii sunt mulţi. Am corectat din mers, am învăţat din mers, şi mie nu mi s-a mai părut atât de greu. Au fost situaţii în care proiecte depuse au fost retrase pentru anumite greşeli. Eu spun că noul program o să ne prindă mai bine pregătiţi. Cei care vor fonduri europene deja se pregătesc.

Grupurile de Acţiune Locală pot accesa sume din ce în ce mai mari, începând cu 2014, însă valoarea finanţării europene pe proiecte individuale nu ar diferi prea mult, ceea ce ar conduce la un număr mai mare de proiecte pe care trebuie, până într-un anumit punct, să le gestioneze angajaţii G.A.L.. Nu credeţi că există riscul ca G.A.L. să se sufoce?

V.D.: Noi nu avem un număr atât de mare de personal şi nu ne permitem o echipă foarte mare. Dacă pe noua strategie sumele vor fi mai mari, vom angaja oameni mai mulţi. Am lucrat într-un colectiv de patru oameni plus un auditor. Am lucrat destul de bine, ţinând cont de sumele pe care le-am gestionat. Dacă ar fi sume mai mari, numărul angajaţilor trebuie să crească şi să fie mai bine pregătiţi. Eu cred că sume foarte mari nu vor veni, atâta timp cât vor funcţiona Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.) şi celelalte structuri. Am înţeles că vor veni şi pe programele naţionale proiecte destul de mari de 1 milion, de milioane de euro. Deocamdată, nu este definită foarte clar structura G.A.L. pe partea de implementare. Beneficiarul privat are obligaţia să raporteze şi G.A.L. implementarea, dar în acelaşi timp el este legat de Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, de A.F.I.R., mai puţin de noi, pentru că decontarea o face direct cu ei. Încă nu e definit rolul G.A.L. pe partea de implementare. Sper ca în noul program să scrie clar care este partea noastră.

Cum ar trebui să arate noul program 2014 – 2020? Care ar fi direcţiile de urmat pentru a susţine dezvoltarea satului românesc pe termen lung şi nu doar pe perioada de derulare a proiectelor?

V.D.: În Strategia de Dezvoltare Locală (S.D.L.), fiecare dintre Grupurile de Acţiune Locală îşi va stabili priorităţile în funcţie de solicitările partenerilor, în primul rând. Noi ne-am gândit la o reaşezare şi vom fi foarte precauţi când vom scrie strategia. Măsura de instalare a tânărului fermier va fi pe primul plan. Dezvoltarea exploataţiilor agricole va fi în atenţia noastră, dar şi I.M.M. vor beneficia de alocări, pentru că avem solicitări pentru dezvoltarea I.M.M.. Sperăm să fie partea de cofinanţare mai mică. De data aceasta vom introduce ce ne-a lipsit din S.D.L. în programul anterior, Măsura 125 A şi B, corectarea torenţilor şi modernizarea drumurilor de exploataţie agricolă, care sunt necesare. Turismul va fi lăsat pe ultimul plan şi cu o sumă foarte mică. De subliniat este faptul că, aşa cum îţi aşterni în S.D.L., aşa vei lucra în următorii ani. Există posibilitatea ca în timpul derulării să mai modifici S.D.L., dar dacă o gândeşti bine nu e nevoie. Spre exemplu, noi nu am modificat-o foarte mult. Ce ne-am propus la început, în mare parte am şi reuşit, doar de la turism am luat bani şi i-am realocat.

Din perspectiva dezvoltării zonei în care este inclusă şi suprafaţa actualului Grup de Acţiune Locală Bacăul Verde şi a proiectelor derulate, ce comună aţi vedea că ar lua faţa, că ar putea să devină locomotiva, reşedinţa microregiunii Colinele Tutovei?

V.D.: Lucrul acesta o să-l stabilim împreună cu partenerii noştri. Nu s-a gândit nimeni la mutarea sediului G.A.L., aflat acum la Tamaşi. Avem un teritoriu destul de întins. Prin înglobarea în G.A.L. a altor comune, numărul populaţiei va creşte de la 60.000 la peste 70.000; cât priveşte o eventuală unificare a comunelor Tamaşi şi Gioseni, cu siguranţă sediul Primăriei se va afla la Tamaşi, pentru că în 1950, când Gioseni s-a dezlipit de Tamaşi, nu s-a reînfiinţat. Gioseni s-a înfiinţat, dacă s-ar fi reînfiinţat ar fi însemnat ca celelalte sate să-i aparţină, dar nu e cazul. De aceea au fost şi o grămadă de probleme vizavi de teritoriu…

Aţi stabilit până la urmă graniţa dintre cele două comune?

V.D.: S-a definit o graniţă forţată. Când s-a înfiinţat, comuna Gioseni nu şi-a stabilit teritoriul. Cu siguranţă, sediul Primăriei va fi la Tamaşi, iar Gioseni va fi preluat în componenţa comunei Tamaşi, dacă se va ajunge acolo.