Scheletul unui animal preistoric a fost descoperit în situl arheologic de la Fulgeriş, într-un posibil context ritualic practicat de populaţiile

culturii Cucuteni. Acesta a fost găsit deasupra unui vas cucutenian pictat care conţinea cărbuni. „După craniu şi pe baza comparaţiilor din literatura de specialitate, bănuim că este un animal sălbatic şi poate chiar dispărut. Scheletul a fost depus cu 65 de cm deasupra vasului. Vorbim despre o depunere intenţionată, iar ulterior a fost acoperit de pământ. Nu este nimic accidental. Poziţia scheletului denotă o grijă în aşezarea lui,” explică Lăcrămioara Istina, cea care conduce de 11 ani cercetările arheologice la situl cucutenian de la Fulgeriş.

Cultura Cucuteni, una dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa şi, cu siguranţă, cea mai spectaculoasă datorită picturii policrome, ne provoacă, prin situl arheologic de la Fulgeriş, să-i descoperim valorile. Scurte şi întrerupte imagini din viaţa cotidiană şi obiceiurile practicate de cucutenieni ne sunt dezvăluite prin revelații spectaculoase.

În timpul cercetărilor de anul acesta de pe Dealul Fulgeriş, punctul „La Trei Cireşi”, din satul Fulgeriş, comuna Pînceşti, echipa de arheologi a surprins in situ un posibil context ritualic practicat de cucutenienii care au locuit acolo acum mai bine de 5.000 de ani. Interpretarea de natură ritualică dată acestei descoperiri este argumentată de prezenţa cărbunilor în vasul îngropat sub scheletul întreg al animalului sălbatic preistoric dispărut depus intenţionat în poziţie chircită. Sub partea din spate a scheletului se mai afla o lespede de piatră.  

„În jur am găsit foarte multe fragmente ceramice cucuteniene, iar scheletul a fost înconjurat de alte oase depuse de la alte animale. Putem afirma cu certitudine că şi vasul a fost depus cu intenţie. Vasul nu a fost acoperit în timp, ci după momentul depunerii. De aceea a şi fost descoperit întreg. Vasul prezintă tortiţe perforate orizontal, iar în pământul din interiorul acestuia au fost găsiţi cărbuni.” – Lăcrămioara Istina, arheolog, Complexul Muzeal ,,Iulian Antonescu” Bacău. 

Atât scheletul animalului, cât şi vasul, diferit prin formă, vor fi analizate în laboratorul de la Iaşi.

Cultura Cucuteni a precedat toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic. Ea s-a remarcat prin ceramica pictată, unică în Europa, similitudini găsindu-se doar cu ceramica unei culturi neolitice din China. Intervalul de timp dintre aceste două culturi este destul de mare, cea din China apărând un mileniu mai târziu decât cea de la Cucuteni, Iaşi. Purtători ai acestei civilizaţii au trăit chiar pe Dealul de la Fulgeriş, la aproximativ 45 km de oraşul Bacău.

Pe Dealul de la Fulgeriş au fost descoperite până în acest moment opt locuinţe din perioada neolitică, aparţinând civilizaţiei Cucuteni, care a dăinuit pe teritoriul de azi al României, Republicii Moldova şi Ucrainei aproximativ două milenii, între 4600 – 2750 înainte de Cristos.

Cucutenienii au creat o ceramică fabuloasă prin pictura şi forma vaselor. Pictorii din neolitic au lăsat în urma lor numeroase depozite de ceramică. Şi la Fulgeriş a existat un atelier de prelucrare şi pictare a ceramicii, excavându-se aici vase fragmentare, dar şi întregi, deşi gradul de înclinare a terenului, lucrările agricole şi procesul de eroziune la care a fost supus situl de-a lungul vremii au generat deplasarea artefactelor. Unele dintre acestea au fost scoase din context sau chiar distruse. Nu este exclusă nici varianta distrugerii acestora în timpul perioadelor bronzului sau geto-dacă.  

„Ceramica găsită în aşezare a fost făcută pe loc. Au fost descoperite cuptoare de ars ceramică. Chiar anul acesta am găsit plăci cu perforaţii nepătrunse, specifice cuptoarelor cu două camere. În 2007, am surprins un cuptor cu vatra completă in situ şi cu pereţi în elevaţie. În ceea ce priveşte ceramica, avem dovezi clare, solide, că ea a fost produsă pe loc,” explică Lăcrămioara Istina, şefa şantierului arheologic.

„Dacă e să menţionăm un specific al zonei, ar fi numărul extraordinar de mare de linguri şi fragmente de cozi de linguri şi căuşe. Cred că sunt undeva în jur de 200, un număr relativ mare. Luând în calcul numărul impresionant de linguri, putem înainta ipoteza unui atelier specializat la Fulgeriş şi a unui comerţ pe această nişă.”

În schimb, cucutenienii de la Fulgeriş nu au dezvoltat un atelier de prelucrare a uneltelor, acestea fiind procurate prin troc cu populaţiile din zonele unde au fost depistate şi exploatate resursele de minereuri (mai numeroase în Transilvania şi Banat). E cazul toporului de cupru descoperit în locuinţă.

„Am scos la suprafaţă şi un topor din cupru, sursa cuprului pentru acest areal fiind mina din Bălan, Harghita. Sunt doar 6 piese asemănătoare toporului descoperit la Fulgeriş, însă doar acesta a fost găsit in situ într-o locuinţă. Analiza asupra compoziţiei toporului a dezvăluit că are 99,5% cupru.” – Lăcrămioara Istina.

,,Dacă vorbim de alte tipuri de unelte, în urma analizelor independente efectuate asupra materialului din silex şi din os, s-a remarcat numărul mare de săgeţi din silex, iar acest fapt, pus în legătură cu existenţa şanţurilor de apărare, ne determină să luăm în calcul posibilitatea unei frecvenţe ridicate a conflictelor armate pe dealul de la Fulgeriş. Pe de altă parte, traseologia făcută pe os este strâns legată de uneltele din silex. Practic, uneltele din silex erau importate, iar cele din os prelucrate pe loc.”  

Aşezarea cucuteniană de la Fulgeriş avea un sistem de apărare care îmbina elementul natural cu cele două şanţuri de apărare descoperite. Dimensiunea aşezării nu era una mare. Conform cercetărilor arheomagnetice, aceasta se întindea pe o suprafaţă de un hectar, cu o populaţie de aproximativ 80 de persoane, dacă luăm în calcul teoria specialiştilor, care au stabilit că într-o locuinţă ar fi locuit 10 persoane, şi faptul că până în acest moment au fost descoperite 8 locuinţe.

Lăcrămioara Istina, arheolog: „Populaţiile din perioada culturii Cucuteni obişnuiau să se aşeze în zone înalte atât pentru vizibilitate, cât şi pentru apărare. Aşezarea de la Fulgeriş este apărată natural pe zonele de est, vest şi sud, iar pe latura accesibilă din partea nordică au fost descoperite două şanţuri de apărare folosite de comunitatea respectivă pentru a se apăra în faţa invaziilor, dar şi de animale. Şanţul de apărare dinspre aşezare, cel sudic, avea o adâncime mai mare decât cel nordic, 2,15 m față de 2 metri. Lăţimea lor e de 9 metri la gură, dar trebuie menţionat faptul că au trecut printr-un proces de erodare. Iniţial, cred că aveau doar 4 metri. Pe fundul acestor şanţuri am descoperit fragmente ceramice pictate cucuteniene. Nu avem nici un dubiu cu privire la datarea acestor şanţuri, datarea făcându-se după ceramica cucuteniană găsită. Nici un alt material care să provină dintr-o perioadă istorică diferită nu a fost găsit.” 

În perimetrul geografic Colinele Tutovei, aşezarea de la Fulgeriş este singura cercetată. Săpăturile arheologice s-au concentrat ori în Subcarpaţii Moldovei ori în zona Iaşului şi a Sucevei. Doar la Dumeşti, Vaslui, se mai fac cercetări. Faptul că ceramica cucuteniană şi plastica din această perioadă diferă în cadrul aceleiaşi culturi istorice se datorează materiei prime, lutul. Inclusiv nuanţa picturii este diferită. Sunt argumente care susţin şi posibilitatea influenţei aspectului din sud, Stoicani-Aldeni. Descoperirile făcute până în acest moment la Fulgeriş se remarcă printr-o serie de caracteristici ale ceramicii, ale statuetelor, diferite de cele din literatura de specialitate.

Plastica antropomorfă cucuteniană descoperită la Fulgeriş este extraordinară. Şi aceasta diferă. În campania de anul acesta a fost descoperită o statuetă feminină cu elemente de decor întâlnite până acum doar în cazul statuetelor masculine.

„Ultima descoperire e reprezentată de o statuetă feminină, dar cu o centură la brâu specifică statuetelor masculine. În acest moment, se poate afirma despre această statuetă că este unicat, în condiţiile în care în literatura de specialitate nu există o statuetă cu aceste trăsături şi decor. O teorie recentă acreditează ideea conform căreia statuetele au fost sparte chiar de cucutenieni în contexte ritualice. Aşa se explică şi faptul că le găsim în majoritatea cazurilor în stare fragmentară. Predomină plastica feminină. Figurinele zoomorfe sunt mai puţine ca număr, dar se remarcă o figurină cu perforaţii care pot sugera blana ori petele de pe blană. Arheozoologul Sergiu Haimovici consideră că este lup. O piesă similară a mai fost descoperită în situl Mărgineni de profesorul Dan Monah. În acel caz e vorba despre o reprezentare a unui cerb. O altă statuetă descoperită în 2013 reprezintă o femeie însărcinată.” – Lăcrămioara Istina, arheolog.

Vecine aşezării de la Fulgeriş sunt cele de la Vultureni şi Stănişeşti, acolo unde au fost semnalate urme de locuire în perioada neolitică. „Intenţionez să obţin dreptul de custodie asupra terenului pentru o perioadă mai lungă de timp. Săpăturile mici te împiedică să ai o viziune de ansamblu cât mai corectă asupra sitului. Vreau să cercetez exhaustiv această staţiune (n.r. Fulgeriş), ulterior să mă aplec asupra altor situri din arealul Colinelor Tutovei, precum cele din Ţigăneşti, Lichitişeni. Am redescoperit două staţiuni cucuteniene la Stănişeşti. Aici Primăria este dispusă să finanţeze cercetarea. Urmăresc să-mi extind cercetările microzonal, pentru a avea o imagine de ansamblu a ceea ce s-a întâmplat în cultura Cucuteni în zona geografică a Colinelor Tutovei. Pe baza datelor din acest moment, pot să afirm că situl de la Fulgeriş a întreţinut legături cu celelalte aşezări cucuteniene din acest areal, respectiv Răcăciuni, Găiceana, Vultureni, Stănişeşti,” a declarat pentru bacauinfo.ro Lăcrămioara Istina, arheolog în cadrul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.