Analfabetă e persoana care nu ştie să scrie, nu ştie să citească, la figurat e ignorantă, incultă – conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române. Definiţiile sunt traduse în satul Răcăuţi, comuna Buciumi, cu priviri senine şi buze care rămân blocate la mijlocul unei propoziţii. Buciumi este una din comunele în care-şi duc zilele cei mai mulţi băcăuani care nu ştiu să scrie, nu ştiu să citească. Conform rezultatelor Recensământului Populaţiei din 2011, în Buciumi din 2529 persoane care au 10 ani şi mult, 329 – adică 13% – sunt analfabete. „Păi noi avem comunitatea de etnie rromă din cătunul Conţi, din Răcăuţi, doamnă, 2-3% sunt români, dar restul, de peste 90% sunt cei de etnie rromă care nu ştiu carte” a ţinut să sublinieze primarul Fănică Cozma, ca și cum apartenenţa la o etnie ar absolvi cadrul în care s-au dezvoltat acei oameni.

Fănică Cozma, primarul comunei Buciumi: „nu a avut nimeni interesul să-i integreze, nu s-au gândit şi cred că nici interes nu au avut să-i ducă la o civilizaţie normală. Acum, trei sferturi din ei învaţă aşa cum pot. Asimilează mult mai greu, dacă n-au luat-o de la grădiniţă.”

Comunitatea de etnie rromă e veche de decenii în Conţi, cătun situat la doi kilometri de municipiul Oneşti. Primarul estimează că de vreo şaptezeci de ani s-au stabilit acolo. Tot el spune că cei mai mulţi neștiutori de carte sunt cei care au peste 20 ani și că aceşti oameni au înţeles că măcar copiii lor trebuie să facă o şcoală. Şcoala din Răcăuţi e frecventată acum de 185 copii. „Majoritatea au început să înveţe. Au înţeles că au nevoie de permise (de conducere – n.red.), au nevoie de muncă şi, ca să aibă serviciu, permise şi ce le mai trebuie lor, trebuie să înveţe. Până acum… de asta apărem cu 300 persoane care nu ştiu carte… un 2-3 % sunt românii cei mai bătrâni, care nu au apucat să ajungă la o şcoală, iar restul sunt cetăţeni de etnie rromă, de care n-a avut cine să se ocupe, n-a avut cine să-i îndrume, n-au avut o căpetenie a lor care să pună piciorul în prag să-i aducă la şcoală, iar eu de când s-a făcut comuna Buciumi, din 2005, am renovat şcoala de la Răcăuţi, au condiţii de învăţat. Şcoala de la Răcăuţi am prins-o pe Programul Operaţional la Piatra Neamţ, o renovare de vreo 20 miliarde (2.000.000 lei – n. red.) cu grupuri sanitare, centrale, calorifere, acoperiş, gard, magazine. Acolo sunt doar trei-patru elevi români, dintre cei mai săraci, restul sunt rromi” – spune Fănică Cozma despre situaţia actuală de la el din bătătură.

Cioară – cioară, vrem muştar!

I-am cunoscut pe câţiva din copiii din Conţi la şcoala din Răcăuţi, în timpul „Săptămânii altfel”. „Ar fi trebuit să ne anunţaţi din timp că vreţi să mergem acolo, s-ar putea să nu mai găsim pe nimeni. Mulţi stau până îşi iau laptele şi cornul, ş-au plecat” ne-a răspuns primarul la solicitarea noastră de a-i cunoaşte pe copiii care merg la şcoala din Răcăuţi.

Mulţi – puţini, numărul copiilor prezenţi e mai puţin important, le-am explicat şi învăţătoarelor care încercau să mă convingă că am ajuns într-un moment nepotrivit, că e „Săptămâna altfel”, că, dacă ar fi ştiut că venim, i-ar mai fi ţinut pe copiii care plecaseră deja. Cei prezenţi în curtea şcolii zugrăveau viaţa aşa cum e: cu haine tocite, uşor peste măsură, uşor murdare, frumoase pe siluetele lor mici, cu feţe pline de speranţe. „Joacă Ţară-ţară, vrem ostaşi” – mi-am zis cu voce tare, moment în care am fost corectată: „ei spun Cioară-cioară, vrem muştar” – mi-a zis zâmbind un cadru didactic. Pe Benone l-am scos cu greu din veselia jocului. Timid, cu ochii mari şi limpezi, mi-a zis că are unsprezece ani, că e în clasa IV-a, că doar tatăl lui ştie să scrie şi să citească, mama – nu, şi că lui îi place la şcoală, îi place să scrie, să joace fotbal, matematica, „tot”. Lipsa culturii de a-i trimite pe cei mici la şcoală încă îşi amprenta pe modul în care tinerii părinţi din Conţi îşi educă copiii. Încă rulează episoade în care dascălii merg după ei acasă, încă sunt întâmpinate dificultăţi, dar se întrevăd vremuri mai bune.

Ana Ciubotaru e „responsabilă de structură” la Răcăuţi şi spune că prin Programul „Şansa a doua” tinerii rromi au mai prins câte-o literă şi au înţeles că e important ca măcar urmaşii lor să înveţe: „Cei care nu ştiu să scrie şi să citească sunt trecuţi de o anumită vârstă. Tocmai din acest motiv, pentru că părinţii nu ştiu să scrie şi să citească, îi trimit pe copii la şcoală. Faţă de anii trecuţi, frecvenţa la noi a crescut, rezultatele lor sunt mai bune. Avem prezenţe şi vedem şi că sunt dornici să înveţe. Nu mai spun că lor nu le trebuie carte. Părinţii vin şi se interesează de copii şi rămân foarte uimiţi când aud aprecierile noastre. Chiar la clasa I un părinte a rămas foarte uimit când învăţătoarea i-a lăudat copilul. Au început şi ei să-şi dea seama că şi copiii lor pot”.

Drumul spre şcoală, „pavat” cu glod

Pentru a ajunge la şcoală în aceeastă perioadă, copiii au de parcurs un drum greoi. Dealul mâlos (conform primarului, din cauza ploilor din ultimele zile nu a fost posibilă balastarea) pe care noi l-am coborât cu maşina, cu frica de a nu-l mai putea urca, ei l-au urcat în fiecare dimineaţă pe picioarele lor, cu noroiul pân’ la gleznă. În cătun, sărăcie. O sărăcie subliniată mai mult de lipsa balastului şi de noroiul scârbos, nu de aspectul caselor şi curţilor care, chiar dacă modeste, erau încadrate frumos de lumina de afară.

Virgil Stănescu: „Cu permisul ăsta le-a intrat în cap, să ia şi ei pentru permis de conducere, să citească, vede şi el un film

Virgil Stănescu, un tânăr al locului, e prezentat de primar drept mediator. El s-ar fi ocupat în ultima vreme cu trimisul oamenilor la şcoală „barem să ştie literele”. „Cu permisul ăsta le-a intrat în cap, să ia şi ei pentru permis de conducere, să citească, vede şi el un film” – aşa a început să-i convingă, iar acum„au început să meargă la şcoală… şi copiii, şi fetele, măritate şi nemăritate”. Soţia lui, Ileana, aşteaptă însă să citească la televizor prin ochii fiicei ei, care acum e la grădiniţă. Ileana are 25 ani, dar nu ştie carte deloc: „E greu, când am crescut mai mare mi-a părut rău că n-am şcoală. Nu ne primea la şcoală când eram noi mici… numai băieţii, acum avem copii şi nu mai mergem noi la şcoală, merge copiii.”

Fără şcoală, dar disciplinaţi şi isteţi

Nu sunt mai uşor de manevrat (în scopuri electorale – n. red). Mai sunt un sfert care nu ştiu carte. Şi sfertul ăla de bătrâni – spune Fănică Cozma – au… să nu credeţi că rromii sunt mai proşti ca românii, că sunt mai deştepţi şi se descurcă în orice privinţă mai bine ca un român care ştie carte, care ştie carte de şapte – opt clase… Toţi se descurcă prin felul lor, prin instinct. Au altfel de instinct.”

În satul Răcăuţi sunt aproximativ o mie de rromi, după spusele primarului, iar la nivelul comunei Buciumi din 125 dosare de ajutor social, 102 aparțin persoanelor de etnie rromă, din Conţi, dar cei mai mulţi caută să-şi câştige existenţa prestând diferite munci. „O parte din ei mai sunt angajaţi la canalizare, la curăţenie în oraş, alţii au mai lucrat la demolări, majoritatea au dosare sociale, pentru că se încadrează în condiţii. Mai merg cu ziua la Răcăuţi, la oameni. Alţii dau oale pe fier vechi, şi pe nuci, vând miez de nucă la capu’ dealului spre Braşov. O parte din românii săraci de la Buciumi nu fac aşa ceva” – spune primarul.

Viceprimarul Ion Mihalache este cel care ţine legătura cu localnicii din Conţi, având printre atribuţii grija dosarelor de ajutor social. „La început am avut probleme foarte mari, pentru că nu au fost obişnuiţi să muncească. Am căutat să-i grupez. Erau în jur de 90 dosare când am preluat funcţia de viceprimar. Am făcut zece grupe, am numit şef de echipe şi, în funcţie de planul de lucrări pe care ni-l făceam lunar, solicitam o echipă. Colaborez bine cu ei, n-am avut probleme. Cum le-am evitat? Într-o lună mi-au lipsit vreo 15 oameni şi, ca să nu creez un precedent, i-am lăsat fără bani. Na, numai în gura lor să nu intri. M-au făcut atunci cu ou şi cu oţet, dar am ajuns în situaţia în care echipele ştiu de exemplu că între 3 şi 5 ale lunii trebuie să vină la treabă” – ne-a spus viceprimarul Mihalache.

Teodora Ciuraru