Părinte Dâscă, enoriașii nu sunt o turmă pe care să o vinzi lui Benea!

Părintele Isidor Dâscă, Decanul de Bacău, e

ciobanul unei turme pe care o mulge, pentru că așa e meciul, cum și cât chef are, iar acum o mână și spre prăpastie, pentru a-i fi lui confortabil locul la stână. Marți, deranjat probabil de faptul că un alt preot s-a rugat să avem parte de oameni onești după alegerile astea, fără ca acesta să dea nume (ceea ce e foarte corect), Dâscă a zis să se revanșeze în fața stăpânului, evident altul decât Dumnezeu în cazul de față, și să le comunice enoriașilor despre Benea, Necula și Brașoveanu, aflați „întâmplător” în biserică, fix de alegeri.

Nu e prima dată când Dâscă își arată obrazul gros și confundă, ca un nesimțit, Cezarul cu Dumnezeu. De parcă te duci la slujbă ca să asculți combinațiile popii cu Benea, nu să te reculegi. Mergi cu gândul să faci un progres „pe partea morală” și pleci înjurând.

Greu de explicat cum Dâscă poate vorbi în Biserică despre „Să nu-ți faci chip cioplit!”, când, pentru Preasfinția Sa, Hramul din 2016 a avut o dublă semnificație: Sf. Nicolae și Sf. Felație la un Chip Cioplit. Ok, îți place sexul moral, dar de ce ți-ai imagina că niște oameni de bun-simț, cum sunt majoritatea enoriașilor, ar intra în lăcașul sfânt pentru ca tu să le zici de Benea?

Ce model e Benea pentru copii, pentru tineri, părinte Dâscă? Înlocuiești Catehismul cu Statutul PSD? 

Vorbea un prieten catolic, zilele trecute, în registrul „băi, cum ne-a vândut gunoiul ăsta!” Apoi, același: „știi ce, efectul e contrar. Sunt foarte mulți oameni care nu votează, dar s-au decis acum să voteze împotriva lui Benea, nu să voteze cu cineva anume. Pentru că nesimțirea a fost prea mare.” Cu cât i-ai vândut, părinte Dâscă?

Din păcate, la duhoarea de minciună, aroganță, obrăznicie, tupeu și fariseism din spațiul public contribuie și cei care ar trebui să arate cărarea dreaptă. Oamenii caută Adevărul, care e unul singur, Dumnezeu, iar cel de la care te aștepți să ți-L prezinte îți vorbește despre Benea. Oamenii au nevoie de repere morale, de care să se agațe într-o lume complicată, grea, apăsată de griji, iar Dâscă îl servește pe Benea. Popa Dâscă, poate nu numai el, crede că între Preasfinția Sa și credincioși e o relație de supușenie, în care rolul popii e să întindă inelul la pupat. Incorect, e o relație de egalitate, în care credinciosul plătește taxele din tabelul de mai jos pentru ca, în schimb, să i se livreze, de banii respectivi, cinste, curățenie, atenție, har, înțelegere, sprijin, încredere. E business. Dacă nu e business, nu mai cereți bani! Veniți gratis! Nu mai plimbați farfuria, scoateți taxele! A, s-a întâlnit hoțul popa cu prostul? Fals.

Oamenii nu sunt proști, cum îi crede părintele Dâscă, un fel de turmă de limitați cerebral, mânată cu cădelnița. Iar între Benea și Dumnezeu, cu toată preacurvia morală a părintelui Dâscă, îl vor alege pe Dumnezeu. Pentru că de asta merg la Biserică… atât cât mai merg.

La ce fonduri are acces părintele Dâscă:

1. Bani de la Primărie, deci din banii enoriașilor
2. Bani de la Consiliul Județean, deci din banii enoriașilor
3. Bani de la Guvern, deci din banii enoriașilor
4. Bani de la Vatican, deci și din banii enoriașilor
5. Bani la colecta din timpul slujbei, deci din banii enoriașilor
6. Bani din taxele bisericești, deci din banii enoriașilor
7. Bani din donații, deci banii enoriașilor
8. Bani din diverse afaceri (turism, tipografii etc.), deci din banii enoriașilor
9. Bani din simbrie, deci din banii enoriașilor
10. Bani din alte tipuri de colecte (pentru Seminar, Caritas etc.), deci din banii enoriașilor
11. Lista e deschisă

Iar dacă nu sunt suficienți bani, părinte Dâscă, nu e târziu să devii franciscan. Pentru cei cu har, există mereu o opțiune care n-are legătură cu Benea.