Dr. Adrian Cotîrleţ, managerul Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti: „În curând, vom avea medic specialist neurochirurg, medic specialist chirurgie vasculară, medic specialist chirurgie toracică

 Spitalul Municipal de Urgenţă Moineşti, o afacere de succes, având în centru grija pentru pacienţi şi un act medical de calitate. Spitalul moineştean mizează pe cercetare şi pregătirea profesională permanentă a corpului medical. Din 2005, SMUM nu mai are datorii. Dr. Adrian Cotîrleţ, managerul SMUM, ne dezvăluie cum a reuşit transformarea acestei instituții.   

Recent s-au încheiat Zilele Medicale ale Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti. Dincolo de schimbul de experienţă dintre medici, putem vorbi şi despre o continuă consolidare a imaginii Spitalului la nivel regional, naţional şi internaţional. Care sunt câştigurile aduse de acest eveniment unic?

Dr. Adrian Cotîrleţ, managerul Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti: Din discuţiile pe care le-am avut cu participanţii, şi au fost 400 participanţi în cele trei zile, acest eveniment medical începe să-şi găsească locul în agenda multor colegi, dar şi în programul unor personalităţi din lumea medicală internaţională. Am avut reprezentanţi din toate cele 11 centre universitare ale României. Au participat echipe din Spania, Franţa, Italia, Israel, Republica Moldova şi am intrat în direct printr-un triplex cu Institutul Niguarda din Milano, cu profesorul dr. Antonello Forgione, şi cu Spitalul Clinic Universitar din Barcelona, cu profesorul Ramon Villalonga. Acesta din urmă face parte şi din staff-ul Societăţii europene de chirurgie laparoscopică. Am încercat să menţinem sesiunile care s-au bucurat de succes şi în ediţiile precedente.

Care au fost noutăţile?

Dr. Adrian Cotîrleţ: În primul rând, subliniez organizarea unei mese rotunde „Eticăşi deontologie în practica medicală“, vizavi de care am avut ceva emoţii până s-au pornit discuţiile, pentru că este un subiect de actualitate destul de delicat, în care sunt implicaţi mai mulţi actori. În centru, pentru orice act medical, ar trebui să se găsească bolnavul. De o parte este masa mare a medicilor practicanţi, în partea cealaltă sunt organele Ministerului de Interne, de Justiţie, şi, evident, corpul profesoral al catedrelor de bioetică din centrele universitare. Din fericire, această dezbatere a fost un real succes pentru toate părţile implicate. Cel puţin aşa a reieşit din concluziile oficiale şi cele neoficiale. Fiecare a avut de câştigat din aceste schimburi de opinii. La un moment dat discuţiile s-au aprins, dar au fost civilizate şi pe bază de argumente. Moderatoare a fost doamna doctor Beatrice Ion, şefa Catedrei de Bioetică de la Universitatea de Medicinăşi Farmaceutică „Gr. T. Popa” din Iaşi. Tot o noutate a fost şi sesiunea pentru kinetoterapeuţi, făcută la sugestia colegului meu Andrei Zală, doctorand în kinetoterapie, care s-a preocupat pentru a avea o desfăşurare şi teoreticăşi practică. Au fost peste 70 participanţi, printre care profesori universitari din Bucureşti, Bacău, Oradea, şeful Asociaţiei Kinetoterapeuţilor din judeţul Bacău, masteranzi sau studenţi de la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, kinetoterapeuţi practicanţi.

Pe ce principii credeţi că va trebui să se repoziţioneze SMUM, dacă e cazul, în raport cu alte unităţi spitaliceşti din judeţ, dar şi din regiune, ca să putem vorbi în continuare despre o „afacere” de succes?

Dr. Adrian Cotîrleţ: Am ajuns la un oarecare echilibru în ceea ce priveşte structura spitalului, adaptată necesităţilor zonei. Mă gândesc la cele 414 paturi pe care le are spitalul, şi să nu-i uităm evoluţia atipică în peisajul spitalicesc din România: la 1 martie 2001 avea 260 paturi; la structura care cuprinde 7 secţii şi 27 de compartimente. În structura de internări putem avea o paletă foarte largă de servicii pe care o putem propune celor care apelează la noi. Am ajuns la un procent foarte bun al numărului de medici, la 414 paturi suntem 106 medici, ar însemna un medic la 4 paturi, un raport pe care multe spitale din Uniunea Europeanăşi l-ar dori. Fac menţiunea că o parte din ei îşi desăvârşesc pregătirea în cadrul rezidenţiatului. Din aceste motive spun că ne-am găsit un echilibru. Ceea ce ne propunem în următorii ani ţine şi de ceea ce se întâmplă pe piaţa serviciilor medicale şi în funcţie şi de capitalul uman. Până la urmă, medicul, în echipă, duce greul unui spital. În viitorul apropiat vom avea medici în anumite specialităţi care nu au fost niciodată în acest lăcaş medical.

La ce specialităţi vă gândiţi?

Dr. Adrian Cotîrleţ: La medic specialist neurochirurg, medic specialist chirurgie vasculară, medic specialist chirurgie toracică; o diversificare de servicii medicale, mai ales pe latura de urgenţe. Trebuie să ne merităm statutul de spital de urgenţă. De asemenea, încercăm să ne pliem, pentru că altfel nu se poate, pe ceea ce se vrea ca politică sanitară în România. S-a început destul de abrupt, spun eu, la trecerea actului medical din spital către ambulatoriu, iar acest lucru determină o schimbare de mentalitate din partea corpului medical şi din partea bolnavului. Să nu uităm că, de multe ori, el vrea să impună legea. „Vreau să mă internaţi, ca să îmi faceţi toate analizele”, spune pacientul. Trebuie o mare adaptabilitate în această direcţie, care, încă o dată spun, a fost impusă brusc de noul contract cadru şi normele de aplicare. Am semnat acest contract de furnizare de servicii medicale cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate abia în 28 iunie pentru 2014.

De ce atât de târziu?

Dr. Adrian Cotîrleţ: Din motive obiective şi poate mai puţin. Nu vă pot răspunde. A fost decizia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, care pe noi, ca şi Spital de Urgenţă, ne dezavantajează foarte mult.

Care au fost implicaţiile acestei întârzieri în activitatea spitalului?

Dr. Adrian Cotîrleţ: Pentru spital a însemnat, începând cu 1 iulie, reducerea la jumătate a internărilor pe diagnostice de urgenţă şi trecerea la un volum foarte mare în spitalizare de zi. Trebuie să remarc faptul că ai mei colegi au dat dovadă de suficientă bunăvoinţă de a se adapta acestor cerinţe. Trebuie să mai lucrăm un pic şi la educaţia medicală a bolnavului nostru. În acelaşi timp, trebuie să fim atenţi ca această impunere să nu ducă la acte medicale care să fie după aceea luate în discuţie în cadrul Comisiei de jurisdicţie sau de disciplină a Colegiului Judeţean al Medicilor.

Dacă în cazul corpului medicilor putem vorbi de o adaptare ceva mai uşoară la noile directive, cum credeţi că pot fi reeducaţi pacienţii în spiritul cerinţelor?

Dr. Adrian Cotîrleţ: Numai printr-un efort comun al celor care lucrăm în sistemul medical. Mă gândesc la cele trei verigi: medicul de familie, medicul din ambulator şi medicul de spital. Strânsa legătură, comunicarea şi colaborarea acestui triunghi s-ar putea reflecta într-un act medical de bună calitate în ambulator şi într-o urmărire atentă a bolnavului în acest segment.

În acest moment, există această bună colaborare cu medicii de familie?

Dr. Adrian Cotîrleţ: Ca în orice activitate este loc de mai bine, dar noi avem de trei ani această bună colaborare, întrucât o dată pe lună, în cadrul unui program de educaţie medicală continuă, ne întâlnim cu toţi medicii de familie din zonă, medicii spitalului şi din ambulatoriu, pentru a discuta şi despre problemele cu care se confruntă.

Din datele pe care le am, cred că este un program unicat la nivelul judeţului.

Dr. Adrian Cotîrleţ: Este un program specific SMUM, acreditat de Colegiul Naţional al Medicilor. Fără a folosi lozinci, actul medical de bună calitate nu se face decât în echipă. S-a terminat cu perioada lui one-man show, când puteai singur să scoţi apendicul. În afara legăturii strânse între medici, vedem un act medical în echipă. Din motivul acesta avem cinci fiziokinetoterapeuţi angajaţi ai spitalului, trei psihologi, profesori de cultură fizică medicală, care intră efectiv în echipă.

Care este procentul pacienţilor trataţi la SMUM din afara Moineştiului?

În structura de bolnavi internaţi în 2013, structură care nu a suferit modificări în primul semestru al anului 2014, 13% din cei aproape 20.000 de internaţi provin din Municipiul Moineşti, 80% provin din toate comunele şi oraşele judeţului Bacău, iar 7% provin din 34 judeţe ale ţării. E o structură atipică şi care ne avantajează, reliefând o adresabilitate foarte bună către SMUM. Din punct de vedere financiar, niciodată nu va sta foarte bine vizavi de exigenţele personalului şi ale managerului, dar, spre deosebire de alte spitale, din 2005 nu avem datorii.

Dacă vorbim de echipă ca element fundamental pentru realizarea unui act medical de calitate, trebuie să aducem în discuţie şi trăsătura definitorie şi, aş spune eu, vitală în evoluţia SMUM, respectiv continuitatea conducerii. De peste 13 ani sunteţi managerul acestui spital. Poate fi un model SMUM pentru alte spitale din judeţ şi din afara lui? Vă întreb acest lucru, pentru că un procent covârşitor din volumul pacienţilor sunt din afara Moineştiului.

Dr. Adrian Cotîrleţ: Poate este prea pretenţios spus model, dar despre o echipă de conducere sigur puteţi vorbi. Fără această echipă nu se putea face mare lucru. Atunci când am preluat conducerea spitalului, în speech-ul meu inaugural, am zis că ne trebuie 10 ani ca SMUM să nu fie european, ci spital. Doi, trei colegi din generaţia mea au zâmbit în colţul gurii ori și-au dat coate, considerând că deja visez prea tare. Timpul mi-a dat dreptate mie, iar la momentul acesta putem vorbi despre un spital în care se face un act medical de bună calitate.

Aşa cum aţi spus, este nevoie de continuitate şi de muncă în echipă pentru a avea rezultate. Sunt două dintre elementele care lipsesc sistemului sanitar din România. Politicile publice sunt haotice şi, de cele mai multe ori, impuse; nu vin ca o concluzie a necesităţii din teren. Cum credeţi că putem vindeca sistemul medical din ţară?

Dr. Adrian Cotîrleţ: Ca să vindeci, trebuie să ai un diagnostic corect. Pornind de la ideea că un diagnostic corect şi o terapeutică corectă pot asigura succesul, eu spun că deocamdată nu avem un diagnostic, nu corect, nici măcar un diagnostic.

Un simptom al bolii sistemului medical îl reprezintă lipsa capitalului uman, deşi România a pregătit numeroşi specialişti. Însă, aceştia au optat pentru un sistem din alte state ale Uniunii Europeane sau de pe continentul american. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, amintea de faptul că România a pierdut 3,5 miliarde de euro cu pregătirea medicilor care lucrează afară. Din 2007 au plecat 14.100 medici, în contextul unei nevoi stringente de personal, pentru că, tot preşedintele Astărăstoae a spus, numărul afecţiunilor cronice va depăşi numărul de afecţiuni acute.

Dr. Adrian Cotîrleţ: Cu privire la acest exod al medicilor, cred că şi în acest caz trebuie să avem un diagnostic corect. Eu vă vorbesc de pe poziţia medicului chirurg, de pe poziţia managerului de spital şi ca tată, când vorbesc de medicii tineri. Medicii n-au părăsit România, în primul rând, din cauza salariilor. Ei au făcut-o după ce s-au lovit de condiţiile oferite din spitale. Un medic tânăr, cu entuziasmul caracteristic vârstei şi după o lungă perioadă de învăţare teoretică şi practică, vrea să-şi pună în valoare ceea ce a acumulat de-a lungul anilor. Ăsta este principalul motiv.

De ce nu trece şi SMUM prin aceeaşi criză de personal prin care trec alte unităţi spitaliceşti? Să înţeleg că nu există momente în care un medic trebuie să alerge pe holurile spitalului de la un pat la altul? Ce le oferiţi medicilor, pentru a rămâne la Moineşti, iar alţii nu pot să o facă?

Dr. Adrian Cotîrleţ: Noi am avut avantajul că le-am putut oferi condiţii bune de lucru şi un salariu decent, întrucât spitalul este de urgenţă şi situaţia economică a lui permite darea drepturilor salariale la maximum. În afară de lucrul acesta, datorită relaţiei bune cu administraţia locală, le-am putut oferi locuinţă de serviciu. Şi iar un lucru despre care nu se vorbeşte este locul medicului în colectivitate. Adică să se ştie că este un medic cu o anumită responsabilitate. Sunt patru aspecte de care ar trebui să se intereseze Colegiul Naţional al Medicilor, dar şi alte structuri interesate de fenomen.

Pe ce principii se bazează actul medical oferit de Spitalul din Moineşti?

Dr. Adrian Cotîrleţ: În viziunea conducerii SMUM, un bun act medical trebuie să se sprijine pe trei piloni. Pregătirea profesională a corpului medical este esenţială. Doi: dotarea tehnică. Şi trei: condiţii hoteliere decente pentru bolnavi. Dacă sunt aceste trei elemente asigurate, atunci sunt constituite premisele unui act medical de bună calitate.

Cum vedeţi dezvoltarea spitalului? În ultima perioadă au fost finalizate cel puţin două proiecte esenţiale pentru pacienţii SMUM.

Dr. Adrian Cotîrleţ: Fără discuţie, vizăm îmbunătăţirea bazei materiale în funcţie de calitatea medicilor care vin. Nu am cumpărat niciodată un aparat decât după ce am ştiut că are cine să-l folosească corect şi la capacitate. Evident, ne dorim să creştem condiţiile materiale în secţiile de obstetrică-ginecologie, anestezie şi terapie intensivă, endocrinologie, o specialitate nouă, radiologie şi imagistică medicală. De asemenea, aşteptăm să apară celebrele ghiduri din programul 2014 – 2020 şi să vedem cu ce ne putem plia din proiectele noastre pe programele cu finanţare europeană.

În noul exerciţiu financiar european se vor aloca fonduri pentru dezvoltarea unor centre de cercetare. Aveţi în vedere această opţiune?

Dr. Adrian Cotîrleţ: Da. Sigur. Proiectele noastre vizează trei aspecte. Cel de infrastructură, care mai poate fi îmbunătăţit, cel de dotare cu aparatură medicală şi, nu în ultimul rând, aspectul de cercetare. Suntem avantajaţi prin faptul că deja de şapte ani în SMUM funcţionează un departament de cercetare acreditat de Academia de Ştiinţe Medicale şi Agenţia Naţională de Cercetare Ştiinţifică. Totodată, avem o bună colaborare cu universităţile de medicină din România şi, în special, cu Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău. Avem colaborări şi cu spitale din Uniunea Europeană pe proiecte concrete.

În ultimii ani au fost înfiinţate numeroase şcoli postliceale sanitare. Credeţi că acestea oferă un nivel de pregătire suficient viitorilor asistenţi?

Dr. Adrian Cotîrleţ: Avem în vedere diversificarea învăţământului medical în judeţul Bacău. La momentul acesta există multe şcoli postliceale pentru asistenţi medicali, dar va trebui o adaptare la curricula europeană de la Bologna, în care asistentului medical i se cere pregătire universitară, şi nu suntem departe de timpul în care învăţământ medical universitar va fi şi în judeţul Bacău. La momentul acesta, suntem spitalul cu cele mai multe asistente cu studii superioare raportat la numărul de paturi. În septembrie îşi vor da licenţa, după patru ani de facultate, 20 de asistente. Anul viitor vor fi alte 18. Am reuşit să stimulăm pregătirea profesională a asistenţilor asigurându-le jumătate din taxele de şcolarizare, după ce au semnat un contract de 5 ani cu SMUM.

Observ că vă implicaţi direct în pregătirea personalului calificat şi nu aşteptaţi să culegeţi roadele unui sistem pe care cei mai mulţi îl blamează. Încercaţi să schimbaţi sistemul din interior, creându-vă, totodată, un bazin din care vă puteţi selecţiona personal de calitate pentru SMUM.

Dr. Adrian Cotîrleţ: Da. Încercăm să participăm activ la procesul de formare profesională a cadrelor medicale, întrucât suntem bază de pregătire practică şi pentru Universitatea de Medicină şi Farmaceutică „Gr. T. Popa” din Iaşi, şi pentru Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău.

Cum percepeţi competiţia dintre spitalele din Moineşti, Oneşti, Comăneşti şi Bacău?  

Dr. Adrian Cotîrleţ: Nu poate fi vorba de competiţie între spitale, ci ar trebui să fie dorinţa fiecărui spital de a realiza un act medical cât mai bun. Pentru că, până la urmă, pe noi nu ne judecă nici profesorii universitari, nici autorităţile locale, ci bolnavul.

Există la nivelul judeţului o strategie care să ofere fiecărui spital posibilitatea unei dezvoltări în armonie cu celelalte spitale şi nevoile zonei?

Dr. Adrian Cotîrleţ: Există loc sub soare pentru toate spitalele din judeţ, dar o reprofilare a lor în funcţie de necesităţi este dorită şi benefică. Fiecare autoritate locală vrea să aibă în subordine un spital de acuţi, dar nu se poate lucrul acesta, fiindcă segmentul de recuperare şi profilaxie lipseşte cu desăvârşire.

Din această perspectivă, unde vedeţi locul Spitalului Municipal Bacău, aflat în proces de finalizare a lucrărilor?

Dr. Adrian Cotîrleţ: Am fost printre primii care am crezut în necesitatea unui spital nou, gândit la nivelul anilor 2000. Baza spitalicească din judeţul Bacău este îmbătrânită, toate spitalele sunt construcţii ale anilor 1975. Singura problemă a Spitalului Municipal Bacău este găsirea unui loc în structura spitalicească a judeţului.

Nu vă e teamă de faptul că o parte din staff-ul SMUM ar putea profesa în noul spital din Bacău?

Dr. Adrian Cotîrleţ: La momentul acesta nu-mi este teamă de nici o concurenţă. Atât timp cât noi suntem ceea ce suntem acum, sunt optimist, chiar dacă unul sau doi colegi de-ai mei vor pleca din spital numai pe considerentul apropierii de familie. Avem medici care fac naveta de la Bacău de ani de zile.

Îi puteţi asigura pe colegii dumneavoastră şi pe moineşteni că nu vor suferi pierderea plecării dumneavoastră, pentru a prelua conducerea Spitalului Municipal din Bacău?

Dr. Adrian Cotîrleţ: Îmi cereţi prea mult. Un lucru trebuie să vă spun şi vi-l spun din suflet. Singura datorie pe care eu o am în sistemul spitalicesc din România este faţă de acest spital, fiindcă aici, acum treizeci şi ceva de ani, am intrat pe porţile spitalului ca medic stagiar şi sunt ceea ce sunt desfăşurând activitate în acest spital. Am fost la cursuri de pregătire profesională în toate colţurile lumii, dar eu aici m-am format ca şi chirurg, ca manager, ca om.

Marius Munteanu